O fata din Ferentari Weblog

Pruteanu a murit, Paunescu are 9 case, un barbat s-a sinucis la metrou, Tariceanu si-a dat in petic, o femeie a fost accidentata mortal  pe Kiseleff, sub ochii politistilor, care au umplut orasul inutil, oricum, blogarul glumet care oferea spatiu pentru lunetisti a fost saltat de “baeti”, semnalul la telefon a disparut in zona Casei Poporului, in timp ce in Ferentari se asculta in draci “The best”, Tina Turner.

- Tanti, mai aveti seminte?

- Nu. Mai am, da’ mai am putine si le tin sa le prajesc  si io de summit.

Nea Costica este un domn. Are in jur de 50, o burta mare, poarta pantaloni de trening mereu murdari, camasa, iar pe deasupra o bluza de trening si, logic, pantofi. Tot timpul are mainile foarte murdare, iar atunci cand vorbeste, te scuipa.
Nea Costica, un domn de altfel, afirma ca a facut sex cu toate femeile din cartier, indiferent de varsta sau rasa. Noi, restul, ne facem ca il credem.
Odata, era pe strada cu alti domni din Ferentari. La un momentdat trece o femeie, tiganca buna si blonda, despre care se stia ca face sex pe bani. Lumea rautacioasa, deh…
Nea Costica zice:Bai, o vedeti pe asta?.
Vecinii, satui de povestile lui stiintifico-fantastice spre porno, spun: Da. Ai avut-o si pe asta, nu?.
Costica: Nu, pe asta nu. Da’ stiti voi unde lucreaza? La alea cu telefoane.
Vecinii: Unde la telefoane? La posta?
Costica: La alea, mai, alea care zic “arde-ma”. Face reclama si la televizor, dupa miezul noptii.

Misterul s-a dezlegat. Femeia nu e Ioana D’Arc, ci doar lucra la linia erotica.

Initial m-am gandit ca o sa imi fie destul de greu sa postez des chestii din Ferentari, insa astazi am realizat ca e de ajuns doar sa imi scot castile din urechi ca e gata spectacolul.

In timp ce astept autobuzul, incercand sa ma conving sa nu imi aprind o tigara, aud niste tipete si injuraturi. Imi indrept si eu privirea catre locul cu pricina, asa cum au facut toti cei care erau in statie. O doamna de la REBU, cu un maturoi in mana si cu tomberonul dupa ea asista neputincioasa la cearta unor alte doua doamne, in civil.

Una dintre ele este de etnie rroma afisata, iar cealalta este sub acoperire. Se cearta pe gunoiul din rigola, pe care doama sub acoperire, prespalata, in bluza de trening si cu ochelari de vedere din aia smecheri,  il duce cu maturica, calm, catre coltul strazii.

Cealalta, protapita in mijlocul strazii, cu mainile in solduri, urla la ea:

- Da’ ce, fa, facem tiganie aici?

Prompt, vine si raspunsul celelilalte:
- Si ce, ti se pare tie ca e prea mare romanie aici?

Deci, am asistat emotionata la inventarea unui nou cuvant. Traiasca romania din Ferentari!

Nici nu m-am m-am instalat si eu bine pe wordpress-ul asta (apropo, nu prea inteleg cum functioneaza) si am fost lovita c-o leapsa de catre Lorena Lupu, pe care nu stiu sa o linkuiesc, dar o gasiti la blogroll.

Ea zice sa scriu despre mine opt chestii aleatorii.

Mie nu prea imi plac jocurile astea de-a leapsa, pentru ca o tinem asa, “ranga”, cum zice mamaie, si batem campii toti pe aceeasi idee. Dar fie, ca mi-e draga Lorena, cea cu rasu’ orgasmic.

Asadar:

1. Cand eram la gradinita, eram foarte indragostita de Traian, baiatul ciobanului la care tinea bunicul oile. Ma suiam pe bordeiul de la poarta, de sub cais, si il asteptam sa treaca cu tat’su, cu oile. Eram sigura ca atunci cand am sa cresc, am sa ma marit cu Traienel. Acum este cioban, evident.

2. Tot cand eram mica, imi placea la nebunie sa ma joc de-a Black Beauty. Ma suiam pe un bustean pe care il calaream in timp ce aruncam in stanga si in dreapta scrisorile maica-mii din tinerete, de la gagicii ei, urland cat ma tineau plamanii “postaaa”. Normal, dupa ce am terminat stocul de scrisori, imprastiate intre timp prin curte, am mancat o bataie zdravana.

3. Odata, ca sa o bag in sperieti pe sora mea mai mica, m-am facut ca am murit, cazand pe spate cu gratia unui sac de cartofi, umplut cu nisip. Ea, mititica, a intrebat timid: “Simi ai murit?”. Pentru ca nu a primit nici un raspuns de la mine, fiindca eram moarta, logic, a adaugat: “Bine Simi, atunci vezi ca ma duc afara”.

4. In 2001, cand m-am mutat in Ferentari, eram foarte trista. Si complexata, logic. Imi inchipuiam ca nici un baiat nu are sa ma placa pentru ca stau intr-un cartier in care  cuvintele “sabie”, “pistol” si “heroina” sunt mai des rostite si folosite decat “apa”, “sapun” si “politete”.

5. Printr-a sasea am mancat cafteala mare pentru ca m-au prins parintii citind sub plapuma, la lumina lanternei, “Casanova. Memorii”.

6. In ultimul an de liceu m-am facut de ras cand am afirmat ca sex oral e atunci cand suni la 89.89……. si iti vorbesc alea vulgar. Iar felatia imi inchipuiam, nu stiu de unde, ca inseamna sa faci 8-uri pe perete, cu fundul. Probabil ceva asociere cu felinele si unduirea specifica.

7. Am lasat un om cu gura cascata atunci cand mi-a spus “buna!”, replicandu-i “buna-i ma-ta. eu sunt superba”. Dupa aceea am ras cu pofta impreuna.

8. Nu am fost fan Michael Jackson. Niciodata. Mie mi-a placut Sandra. Si Modern Talking, iar intr-o vreme nu puteam sa adorm fara Abba. De-abia prin clasa a saptea a inceput sa imi placa Bon Jovi si umblam cu un baticut rosu legat la genunchi, peste blugi, si cu o camasa rupta, in carouri, repetand plina de mine “Eu sunt roacherita”. Eram pe dracu!

Dimineata stateam cuminte in statia de autobuz Zetari, adica la capatul Ferentariului. Apare un domn la vreo 30-35 de ani, saten, cu barba si geaca din piele. Se invarte in jurul meu, masurandu-ma din cap pana in picioare, in timp se isi loveste  palma cu o cartela RATB. Ma priveste ca si cand as fi o punga de malai transparenta si imi spune:

-Ce te-as zgaria pe fundul ala obraznic cu cartela asta. D-astea ca tine baga barbatii in boala, le scoala p…ula si dupa aia face ei puscarie, fa.

Intr-un taxi Flamingo.

- Buna seara. In Prelungirea Ferentari, strada x, se intra din strada y.

- Pai eu stiu, domnisoara… Acolo locuiti? Sau mergeti asa…?

- Acolo locuiesc, nu mergem sa luam droguri.

- Ah, bine, atunci mergem.

- Dar de cata vreme locuiti aici?

- De vreo 7 ani.

- Si cum e?
- Pai cum sa fie? Normal, ca oriunde in alta parte.

- Da? Si cu vecinii cum va impacati?

- Bine. Daca nu te iei de ei, nici ei nu au treaba cu tine.

- Asa e, domnisoara. Nici Ferentariul nu mai e ce-a fost. Facem prima la stanga?

- Nu, a doua la stanga, pe strada cu case.

- Ah. Pe prima, in blocu’ asta de aici sta o dispecera de la noi. Deh, in Ferentari mai sta si lumea buna, domnisoara…

Dimineata mi-am dat seama ca viata mea fara Ferentari ar fi extrem de trista. In autobuz, 323, se urca un tigan de 21 de ani(a spus el), dar parea de vreo 25, genul lautar dichisit cu pantaloni in dungulite si pantofi stralucitori, cu tot cu gagica din dotare. Tipa se numeste Mona. Are o cordeluta cu fundita pe cap, blugi mulati, jerpeliti de-a gata si ciocate cu tinte. El se aseaza pe scaunul de langa mine, iar gagica vizavi. Ea ii pune manele la telefon si ii spune ca e dedicatie fara numar. E ceva cu “te iubesc, fara tine nu pot sa traiesc”. Eu ma gandesc la una bucata melodie de pe vremea cand aveam 5 ani: “Iahabibi solz de peste, toti tiganii ma iubeste”. Gagiul are pe nas o aluna mare, din aia ca la vrajitoarele din desene animate. Se muta pe scaunul din fata, iar langa mine se aseaza un mos. Lautarul dichist intra in vorba cu el. Il intreaba cati ani are. Mosul, tare de urechi si bine intentionat, ii spune ca 82. Si sucarul peltic si sasait zice: “Si nu te-ai gandit sa mori tataie?”

Trei pustoaice in 323. Cam la 16 ani toate, brunetele, machiate nevoie mare, cu chestii sclipicioase pe ele si cu pletele in vant. Le auzeam ca sporovaiau, dar nu eram atenta la ce zic, ca ma gandeam la ce-as face eu daca as avea acum 1 milion de euro. Si tot facand eu planuri, ma plictisesc si trag cu urechea la tipele astea trei.

“Aoleu fata, vine Ziua Indragostilor, ce dracu ii iau eu lu’ prostu’ ala de gagica-miu?”, zice aia mai sclipicioasa din ele.

“Nu stiu fata, ia-i si tu un papitoi!”, raspunde prietena ei care avea castile de la tel cazute pe umeri, si din care se auzeau ritmuri atat de cunoscute mie din Fere.

Asta mai sclipicioasa ia foc de suparare, isi flutura genele de ori, pune o mana in sold, in timp ce cu cealalta isi aranjeaza parul si ii zice: “Tu esti proasta, fa! Cum dreacu’ sa-i iau eu papitoi lu’ Laurentiu? Asta ma f…ute, nu se joaca cu papitoii!”.

Dupa care, brusc, le apuca rusinea si isi fac semne intre ele, razand zgomotos, dar vorbind in soapta. A trebuit sa cobor la prima statie, dar cred ca am sa mor de curiozitate pana la urma, pentru ca nu am sa aflu ce cadou i-a luat sclipicioasa lu’ Laurentiu

Toamna lu’ 2001. Am 18 ani. Locuiesc doar de cateva zile in Bucuresti, mai precis in Feren-Texas, cum le place taximetristilor sa glumeasca, ca la autobaza Ferentari. Ingrozita de piesajul absolut dezolant, merg mai mult cu capul in jos. Poate de aia ma trezesc fix in mijlocul unui convoi funerar. “Sarbatoritul” este copilul minor al unuia dintre capii unui clan destul de cunoscut in cartier, dupa cum mi se explica, amabil, cateva zile mai tarziu. Trist, poate. Pentru mine nu e chiar asa, fiindca ma-sa jeleste ca la carte:“Haoleu, Ionute, fir’ai al dreacu’ de prost, cum murisi. O data te drogasi si tu, si murisi de supradoza”.