Stimate domn Vanghelie,

 

Sunt o tanara de 25 de ani, alba, vaccinata si locuiesc de prin 2001 in cartierul ala din sectorul dumneavoastra, unde la fiecare colt de strada umbla cainii cu seringi folosite in coada.

Domnu’ Vanghelie, eu nu votez, din principiu, caci daca as vota, nu as mai avea somnul adanc si as face cearcane de la manelele vecinilor, date la maxim, in timp ce politia de sector se plimba ca o Lolita inocenta, ca sa isi ridice spaga de la marii dealeri de droguri usoare din cartier. Dar daca as vota, sa stiti ca nu pe dumneavoastra v-as vota. Nu, nu pentru ca mie nu mi-ati platit lumina, dumneavoastra sau Becali, ci pentru ca sunteti un primar care este si doar atat. As vrea sa va spun ca vreo doi ani am dus lupte crancene cu jumatate din taximetristii bucuresteni, care nu doreau sa ma duca acasa, pentru ca Tunsu Petre nu este o strada pe care sa te plimbi linistit cand ai pe bord un aparat de taxat care costa cat pampersii plozilor pe jumatate de an. Acum, au reinceput luptele. Nu, nu alea cu sabii si grenade, cum am vazut eu la mine pe strada, ci acelea dintre mine si taximetristii care nu vor sa ma duca acasa, pretextand ca “imi rup in sapte masina, domnisoara, in transeele alea”. Si nu poate nimeni sa conteste asta.

Strada pe care locuiesc imi induce zilnic un sentiment de nostalgie, domn primar. Imi aminteste de adolescenta si de satul bunicilor, cand mergeam toamna la discoteca de la caminul cultural, iar bunica ma conducea pana la sosea, unde imi luam incaltarile fara noroi pe ele si ii dadeam bunicii gumarii murdari, sa ii duca acasa. Acum, am evoluat un pic. Am facut un barter cu o doamna care locuieste la sosea, unde imi las incaltarile cu care traversez transeele, dupa care imi iau pantofii de oras, pe care ii car in punga. Ciudat, domnu’ Vanghelie, mai ales cand te gandesti ca si Casa Poporului e tot in sectorul 5…

Sunt o fitoasa, de conditie medie, care nu isi permite sa se mute in alt cartier, care locuieste aici si face scandal zilnic. Nu ca m-as face auzita de sub tona de manele si injuraturi spurcate ale vecinilor, dar zau daca nu ma amarasc cand vad cum politia e mai interesata sa ma urmareasca pe mine si fusta mea scurta, decat sa alerge dupa drogatii aia care mi-au furat bicileta fara iPod incorporat, in timp ce dumneavoastra vopsiti in culori psihedelice blocurile din Rahova. Va doare in cur de cartierul asta si va faceti afise electorale pe care scrieti “Imi pasa”. As vrea sa aveti o fata de varsta mea, care sa locuiasca in Ferentari, si sa fie nevoita in miezul noptii sa mearga printre ghetouri, spre casa, pentru ca taximetristul nu a vrut sa intre pe strada neasfaltata.

 

Aproape fara stima,

O fata din Ferentari