Gratie Mercedes Benz am ajuns si eu la TIFF anul acesta. Imi propusesem sa o fac inca de acum 3 ani, cand mi-am dorit sa merg si la Szighet, noroc ca intre timp peninsula a ajuns ceva ce seamana cu Vama si mi-am cheltuit banii prin Barcelona cea cosmopolita.

Treaba cu TIFF-UL a stat asa:

- Distractia a inceput inca din avion. Initial mi-a parut rau ca am avut loc pe ultimul rand de scaune, dar cand am vazut cine s-a asezat langa mine, am uitat si de cartea din poseta, si de ultimul album-voma al lui Moby de pe iPod. Prigoana si fiul cel mare, probabil, s-au asezat langa mine. Am remarcat fara prea mare mirare ca Prigoana are unghiile mari si putin murdare. Asta nu e de ras. De ras este faptul ca, atunci cand avionul a inceput sa coboare deasupra Clujului, placut impresionat de priveliste, omu’ a exclamat “very strong”. Apoi, vreo 3 minute, fiu-su’ s-a chinuit sa ii explice ca “foarte tare” nu se poate traduce chiar prin “very strong”.

In rest, numai de bine. Prigoana poate sa fie extrem de simpatic daca vrea. Ba chiar la un momentdat, m-a intrebat amabil ce vreau sa beau. Intr-un fel a fost mai bine asa, decat sa calatoresc langa Jiji.

To be continued