O fata din Ferentari Weblog

Asta seara s-a repetat povestea. Iar m-a lasat taxiul in capatul strazii. Ceea ce credeam eu aseara ca este o pomana, s-a dovedit a fi o inmormantare in toata regula si traditia ei. Cu picioarele umflate de oboseala si cu cearcane pe fata, incerc sa adorm, la 01.47. Ei bine, nu pot oricat de mult imi doresc asta. Ca le canta lautaru’ de jale, inteleg. Ca o sa le cante trei zile, ii iert. Dar ca bocetele sunt la microfon, acompaniate de tambal nu pot sa ma inteleg.

Vreau sa fie pace in lume. Vreau sa am o fata luminoasa, bine hidratata, sa ma trezesc maine fara probleme la ora 08.00 si sa dorm acum pe rupte. Ca astea sa se intample, poate ca ar fi mai bine sa nu mai moara tiganii.

P.S. Bocetele nu sunt ale lautarilor, ci ale rudelui mortului, care se perinda pe rand in fata microfonului, intrecandu-se in niste sunete inalte, pentru care Eva Kiss ar crapa de invidie.

Aseara, cand m-am intors din Drumul Taberei, am luat un taxi Cobalcescu. Indicativul nu l-am retinut, dar pe domnul Dumitrescu Cristian, dupa cum indica legitimatia atarnata de parbriz, nu am sa il uit curand.

Mi-a povestit care e treaba cu maimutele:

- Si sunt din taximetristi din astia cu maimute, de iti sufla clientul de sub nas, cum e…

- Ce inseamna “cu maimute”?

- E unu’ gras la Gara de Nord, ca mie imi era si frica sa ma bag in mafia aia de colcaie acolo, domnisoara.

- Da, da, dar cum e cu maimutele?, asta ma intereseaza.

- Ajung si acolo. E unu’ gras la gara, care sta in portbagaj.

- Aoleu, cum adica sta in portbagaj?

- Asa stau ei acolo, la gara.

- Asa, si?

- Si trag masinile, le aliniaza, iar ei stau in portbagaj si intreaba oamenii “taxi? taxi?”. Si lumea nu are de unde sa stie ca ei sunt mafioti. Ca la taraba, domnisoara. Pai, odata, asta gras de care spuneam eu, mi-a luat un client de sub nas. Eu nu fac smecherii. Cobalcescu e firma serioasa. Si eu sunt om serios… Cum sa faci din astea?

- Dar cum e cu maimutele? Inseamna cumva ca…

- Pai asa, cum spuneam, cum e asta gras de la gara, sunt multi care au o telecomanda mica, asa, si au niste fire pe aci, prin bord, si umbla la tarif. Ca odata, am dat eu peste unu’ care a mituit un politist. Avea o masina sumpa… Venea din… Cum ii zice la clubu’ ala? Fratelli, daca ati auzit de el. Asa, si asta avea o masina scumpa, bause si el 2 beri. Si a lasat spaga un milion. Dar el bause 2 beri, 3 pahare de sampanie si 2 whisky…

Si de aici nu mai pot reproduce pentru ca omul era simpatic, dar este cel mai prost povestitor pe care l-am intalnit in viata mea. Dar, sa nu uitam ca este serios, la fel ca si firma de taxiuri pentru care lucreaza.

Iar in Fere, m-a lasat in capatul strazii, pentru ca nu se putea intra pe strada pana la capat. Dupa decoruri parea ca se desfasoara o nunta acolo. Un lautar canta trist sub un cort, in fata unui microfon. Am trecut rusinata, cu capul in jos, iar cand ma intrebam cum as putea face o poza fara sa fiu vazuta, lautarul si-a terminat melodia si a spus “Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!”. Era o pomana.

In statia de autobuz Zetari o fetita bate mingea. Fetita e cam uratica, dar simpatica in acelasi timp. Banuiesc ca are in jur de cinci ani.

Are ochii mari, dar si gura imensa, iar parul ii este prins in doua codite neglijente peste care mama ei i-a legat un baticut verde. Mama ei este o femeie simpla, genul sectanta.

Fetita loveste cu sete de asfalt o minge mare, de plaja. Mama ei o roaga sa inceteze.

- Te rog, opreste-te cu mingea aia.

- De ce?

- Pentru ca, uite, ai dat cu ea in mizerie de caine si te-ai murdarit pe maini.

- Dar asta nu e mizerie de caine.

- Dar ce este?

- Cacat de caine, mami.

Cea mai mare stupiditate legata de accesul pe stadionul Cotroceni, situat in Russe, capitala Ungariei, a fost aceea ca mi s-a interzis sa intru cu Neutrogena, crema de maini. In schimb, m-au lasat sa trec cu un dvd in poseta, cu care puteam, bine merci, sa il tai pe Lenus pe fata. Sau pe spate, sa-l bata femeia cand ajunge acasa. Oricum nu l-ar fi crezut cand i-ar fi spus ca a fost la un concert in Bucharest, Hungary.

WordPress, se stie deja, permite afisarea termenilor de cautare dupa care au ajuns oamenii la blogul cu pricina. Ei bine, desi, ma amuz intr-un mod egoist de aproape jumatate de an, consider ca a venit vremea sa impartasesc din micile secrete afisate pe “my dashboard”. Am alcatuit un fel de top, in ordinea preferintelor. Ale mele, desigur. Enjoy!

1. “berea vindeca cosurile?”
2. “cum se aduce un baiat de 22 ani pe drumu drept?”
3. “jocuri cu pulica”
4. “ce muzica se asculta in bamboo”
5. “muzica sut cu fata spre usa”
6. “ioi doamne”
7.  “batai de ale lui tolea”
8. “sex cu personaje din desene”
9.  “andra ilias poze sexy”  (Andra, fa-i omului pe plac si pune “sexy” la tag-uri. Poate o sa fie mai fericit si nu mai cauta poze sexy din doua in doua zile)
10. “ma iubeste simona?”
11. “jocuri cu vegetati”
12. “doamne fereste”
13. “sange de tigan”
14. “fete plasatoare”
15. “cum sa faci o antena ca sa furi semnal?”
16. “o fata”
17.  “doua fete”
18. “lumea buna”
19. “povesti de dragoste triste”
20. “curve din rahova”

Previzibil, cel mai cautat termen, dupa “o fata din ferentari”, este “miss bamboo”.

Numai rromii organizeaza diverse evenimente. Nu m-am prins clar daca ieri urma o nunta, botez sau inmormantare, dar sigur se pregatea ceva in cartier. Pana seara, cand m-am intors acasa, cortul disparuse. Un barbat matura resemnat.

Ca doar de aceea se spune “inchiriez”, de la “a inchiriea”. Si pentru ca locuitorii sect. 5 au invatat gramatica de la cel mai bun om de litere, Marean Evanghelie.

Un domn taximetrist are o smecherie pe schimbatorul de viteze, care face ca aparatul de taxat sa se miste intr-un ritm ametitor. Evident, am observat acest lucru pe la jumatatea drumului. Am vrut sa il atentionez ca ii voi da banii pe care stiu eu ca trebuie sa ii dau la cursa pe care o fac zilnic la acel tarif afisat pe usa lui, insa nu am putut sa il opresc. Doream sa aflu deznodamantul povestii cu ferentaristi.

” Domnisoara, eu nu inteleg cum nu va este frica sa traiti intre astia. Pai eu mi-am luat o teapa odata de nu o s-o uit cate zile oi avea. A venit unu’ la masina mea, mai tuciuriu asa si parea si cam drogat. Drogat in general, nu chiar acum. Mi-a zis sa il duc pe Tunsu Petre, nu mi-a zis ca vrea la ghetouri, ca daca stiam, nu il mai luam. L-am masurat din cap pana in picioare, am pornit aparatul si am luat-o spre Ferentari. Asta, drogatul, s-a asezat in fata, langa mine. Avea in mana o cutie de pantofi. La un momentdat scoate din cutie o sanda. Sandale frumoase, domnisoara, parea d-alea scumpe… Se uita drogatu’ la sanda, o intoarce pe toate partile si imi zice: <Ce zici, mosule, misto sandale, nu? O sa ii placa lu’ nevasta-mea>. Apoi, mai facea ce mai facea, se mai uita la sandaua aia si-o tot invartea pe sub nasu’ meu. Eh, vorba, vorba, ajunsei in Ferentari cu drogatu’. M-a bagat pe la ghetouri si cand sa dea jos imi zice ca n-are bani si ca se da jos sa ii ceara lu’ nevasta-sa, ca in blocu’ ala sta el. Schema veche, domnisoara, vrea sa traga teapa. Eu, acum, ce zic? <Frate, ia lasa tu sandalele aci si du-te dupa bani, sa fiu sigur ca te-ntorci>. Zis si facut. A plecat drogatu’ si nu s-a mai intors, normal. Eu, multumit ca macar mi-a lasat sandalele, ma gandeam daca i-or veni ori lu’ nevasta-mea, ori lu’ soacra-mea. Imi frec eu palmele, multumit, si desfac cutia. Cand colo, ce sa vezi, domnisoara? In cutie era doua sandale de picioru’ stang…”

Happy end: Dupa ce-am ras pe saturate, i-am platit taximetristului 120 de mii, cat stiam eu ca face de la mine pana la Favorit, chiar daca aparatul lui arata 240 de mii. Cand colo, ce sa vezi? Nu toti oamenii care locuiesc in Ferentari dau teapa, cum nici taximetristii amuzanti nu sut cinstiti.

Vara anului 2002. Locuiesc in Ferentari din toamna anului 2001. Inca nu imi dau seama care-s adevaratele pericole si am impresia ca toata lumea e de treaba, ca de aia canta muzica peste tot in cartier si miroase a mici. Lume buna cu suflet mare. As, o lae!

Merg pe Tunsu Petre, pe langa gardul din sarma, rupt, al gradinitei. Imi suna telefonul. Primul meu mobil. Un Ericsson albastru cu care am rupt inimi in liceu. Raspund la telefon si merg gesticuland. Mana dreapta este inclestata pe telefon. Sunt o fata paranoica si agitata, extrem de incordata, poate ca de aia tin telefonul strans in mana. Aud in spatele meu pe cineva alergand. Un baiat de vreo 15-16 ani se imbranceste in mine si incearca sa imi smulga telefonul din mana. Eu, ambitioasa si pe alocuri inconstienta, imi apar bunul cu pretul vietii. Ma rog, sau al posetei. Ma aplec usor in fata, duc mana in care aveam telefonul spre piept, apoi ma intorc si ii trag un cot in stomac tipului din spinarea mea care inca incerca sa ajunga la telefon. El incepe sa urle si o ia la sanatoasa. Impulsiva, si eu dupa el. Ii prind tricoul cu mana si ii dau un sut in fund si o poseta pe cap. Omu’ urla si mai tare si incearca sa scape. Eu ma dezlantui. In 3 secunde imi amintesc toate injuraturile pe care le-am auzit de-a lungul adolescentei mele linistite in Giurgiu. Si incep recitalul. Brusc se epuizeaza stocul, drept pentru care am trecut pe chestii rasiste gen “S-o f…ut pe ma-ta de tigan borat!”. Ei bine, pot sa spun cu mana pe inima ca nu a fost cea mai buna idee pe care as fi putut avea-o in intreaga mea viata de ferentarista. In cateva secunde am realizat ca eram incercuita de tigani si tiganusi care se uitau… Se uitau. M-am gandit ca e momentul sa abandonez potentialul ciorditor si sa ma indrept catre casa, usurel, ca si cand tocmai as fi sustinut proba de viteza la BAC. Astazi, acel ciorditor din 2002 sta la coltul blocului pe langa care trec zilnic si imi spune “Sar’mana vecina!”. Deh, chestie de respect.

P.S. Respectul l-am castigat cateva luni mai tarziu cand capul unui clan celebru in cartier m-a scos dintr-o alta incaierare, cand, evident, incercam sa socializez cu vecinii mei in acelasi fel. De atunci ma plictisesc.