Asta seara in 323.
Trei tipi la vreo 23-24 de ani inconjoara un batranel, in autobuz. Batranelul are fata rotunda si ochii mari, este proaspat ras, are o aluna pe obrazul stang si la gat are infasurat cu grija un fular cadrilat, gri.
Unul dintre cei trei baieti, cel care sta cu spatele catre mine, cu o gluga pe cap, intreaba:
-Tataie, cati ani ai mata?
- Pai tu cat crezi ca am?
Un alt baiat, brunet, grasut, spune zambind:
- Saisezici si patru.
Mosulica, zambind amar, ii raspunde:
-As mai vrea eu sa am atat. Mai pune.
Baiatul pluseaza:
- Da’ cat sa ai, bre? Saptezeci si patru?
- Saptezeci si opt ai, bre. Saptezeci si opt, saptezeci si noua, pe acolo
-Ehe, pai ia fa si tu socoteala, cat e din ’31 pana acum?, spune mosulica, fara sa ii dea atentie celui de-al doilea.
- Saptezeci si opt.
-Pai vezi?
- Te tii bine, tataie. Altii, la varsta lu’ mata,sunt morti deja.
Mosulica da din cap meditativ: Pai nu o sa murim toti? Ce, crezi ca tu o sa ajungi nemuritor?
Baiatul grasut adauga:
- O sa murim de foame.
Tipul cu gluga se arata interesat de viata mosului simpatic:
- Ai muncit, tataie? Ca pari ca ai fost inginer la viata lu’ mata…
Mosul zambeste si il lamureste:
-Eh, am fost inginer… Am fost de la ucenic pana la maistru. Toata viata am muncit.
-Pai, bre, ai fost tare, daca te-a facut maestru, spune baiatul grasut.
Cu o mana in buzunar, al carei cot imi intra mie in stomac, grasutul se misca de pe un picior pe altul si adauga:
- Si noi muncim, tataie. La vioara, la saxofon… Numai ca noi, la varsta lu’ mata nu o sa avem palmele batatorite, ci degetele.
Mosulica, zambeste intelegator si zice:
-Pai, lasati mai baieti, ce, asta nu e munca? Toti trebuie sa muncim cumva. Sa fiti sanatosi.
Urmeaza o discutie despre Ceausescu, Basescu si Vanghelie. Paradoxal, cel care afirma ca era mai bine pe vremea lu’ Ceausescu este baiatul cu gluga. Batranelul zambeste cand si cand si completeaza ce spun baietii. Intre statia de la Piata Progresu si cea de la Toporasi, baiatul cu gluga intreaba:
- Tataie, te superi ca glumim cu mata? Ca daca te superi, nu mai facem. Ca nu e frumos sa glumim cu oamenii batrani.
-Glumiti mai baieti, ca … De ce sa ma supar?
Grasutul rade deplasat, iar baiatul cu gluga continua interogatoriul:
-Bre, da’ cu femeile …?
-Hehe, la varsta mea cu femei? Ce intrebare e asta?
-Ai pus sculele in pod, bre?
- Pai?!
La statia Toporasi, batranelul se da jos, iar cei trei baieti se aseaza pe scaune. Sunt seriosi, cumva pe ganduri. Din spatele autobuzului, o melodie arabeasca razbate ironic.
ianuarie 28, 2009 at 8:35 pm
adica vrei sa zici ca si lautarii nu e si ei profunzi…ca doar canta la asta…cum ii ziceeee….tamburina,nu ?
ianuarie 28, 2009 at 8:48 pm
Touching si foarte bine scris!
ianuarie 28, 2009 at 10:19 pm
cu alte cuvinte, ce rost mai are sa vorbesti cu tineri cand nu ti se mai scoala?
ianuarie 28, 2009 at 10:45 pm
Mama, Stroe, asta cu tamburina o sa ramana nemuritoare
)
Lore, e meritul lor. Ma rog, si al meu numai un pic, pentru ca am redat aproape identic ceea ce si-au spus oamenii aia.
Tizta, da!
ianuarie 29, 2009 at 7:36 am
Tragi cu urechea ha? Foarte touching intradevar. Putini batrani au rabdare sa stea de vorba cu astia mai tineri.
Vorba aia “spusele unui batran intelept si soptite rasuna de zece ori mai puternic decat cele ale unui nebun care urla.
ianuarie 29, 2009 at 8:00 am
Era un mosulica simpatic, cu putine riduri pentru varsta lui, nezbarcit, cum ar zice mamaie, cu ochii mari si fruntea limpede. Cred ca era om bun. Si cand l-au intrebat astia de femei, mosulica s-a uitat la mine cu expresia aia “ia te uita, tata, ce prostii au astia in cap”.
ianuarie 29, 2009 at 8:29 am
când am citit începutul, am crezut că ne descrii un furt.
f. frumos acest dialog între generaţii.
ianuarie 29, 2009 at 8:57 am
cum? nu i-au furat nimic?
we want crime! asa ne-ai obisnuit ..
ianuarie 29, 2009 at 1:13 pm
Am citit eu prin diverse studii de specialitate ca atat timp cat poti sa urci niste scari…Deci batranelul daca s-a urcat singur in autobuz…
ianuarie 29, 2009 at 4:51 pm
Si eu ma gindeam ori la un furt, ori la vreo agresiune…. Asa baietii tai sunt aproape intelectuali
Iar tataie, respect… 1931 a fost un an bun
ianuarie 30, 2009 at 9:53 am
Frumos colorata povestea…. aproape c am uitat ca actiunea are loc intr-un troleu aglomerat
ianuarie 30, 2009 at 10:23 am
Boby, Lorena, Liar, acum si voi vreti friptura in fiecare zi? Mai facem si supa cu galuste
Laurentiu, nu stiu ce sa zic, ca nu am citit si eu acelasi studiu.
Razvan, pana si eu uitasem.Tot asteptam sa ii fure ceva batranelului.
ianuarie 30, 2009 at 12:46 pm
nu e tati… când pui sculele-n pod, apăi acolo rămân
ianuarie 30, 2009 at 2:16 pm
cand ai zis ca ala cu gluga avea mana-n buzunar, credeam si eu, fireste, ca-n buzunarul batranelului.
cum ne-ai surprins de data asta orizontul de asteptare!
ianuarie 31, 2009 at 5:32 pm
Lumea e mereu sfătoasă în tramvaiul 8. Nu ştiam că şi în 323, e mai înghesuit. Mulţumim.
februarie 1, 2009 at 3:17 am
Felicitari ca ai rezistat in cartier , si eu stau tot in ferentari , pe livezilor .
Sunt multe de spus despre cartier , oricum in alta parte nu mi-ar place sa stau pentru ca ar fii prea plictisitor .
Felicitari ptr blog .. foarte frumos .
februarie 1, 2009 at 2:08 pm
Ionu, pai, ia te uita, acum suntem trei care stam prin zona. Asa cum i-am zis si lui Marian, vecinul de pe Tunsu Petre, iti spun si tie: daca ai povesti misto cu si despre Fere sau oamenii de aici, te invit sa ni le impartasesti.
) Deja ma pregateam sa salvez batranelul si sacosile mele de cumparaturi.
Vlad, tu ce credeai, ca numai tu te distrezi?
Voroncas, pana si eu am fost surprinsa
Alezzu, asa zicea si tataie. E vorba mare
februarie 2, 2009 at 3:33 pm
tare povestea…:)):)
februarie 3, 2009 at 10:19 am
” prapastia dintre generatii ”
si “Cronica de film “in tramvaiul 41 :
“Trebuie să faci rost de aia … povestea lui Benjamin Buton”, “E joc pe calculator?”, “Nu mă, e super film. Tare, tare de tot. E cu unul care se naşte bătrân şi moare copil”,”Cum mă, îl face mă-sa moş, aşa cocoşat. E de groază filmul”, “Nu, el se naşte copil mic dar e moş şi moare moş dar e copil mic. Nu, stai. Moare copil dar e moş”, “Hai mă, faci mişto de mine?”, “Stai că îţi zic. De fapt la început face unul un ceas care mergea înapoi, pentru că îi murise băiatul în război. Şi cred că asta l-a afectat pe moş. Dar să vezi că moşul era tare de tot, cu gagici pe capul lui, şi îşi face prietenă o fată când e el moş şi asta are grijă de el când e copil şi ea babă. “, “Hai că nu înţeleg nimic”, “Pai sunt chestii pe care nici eu nu le-am înţeles. Că mai vorbeam şi pe mess. Dar să vezi că moşul era alb şi avea părinţii negri. O porcărie de film, dar e interesant dacă vrei să-l vezi”. Fata s-a abţinut de la orice fel de comentarii…..
………………………………
Simona , excellent !
februarie 5, 2009 at 3:24 pm
Stiti ce m-a frapat pe mine? “Aia mici” nu fac diferenta dintre maistru si maestru dar stiu sa socotesca.. Inca o dovada ca realul bate umanul….
martie 14, 2009 at 7:29 pm
Ai crescut cumva in comuna Pietrosani?
martie 14, 2009 at 9:42 pm
Exact acolo.
februarie 13, 2010 at 4:58 am
I’M LOVIN IT…ferentari….suntem vecini oarecum…eu stau pe tatarul petre….iar 141 mi-a marcat existenta:) intr-un mod pozitiv din fericire..felicitari pentru blog…foarte captivant,mai ales pt vecinii tai..:) e ora 7 dim. si tot nu inchid pagina…(iar povestea cu ”ce cardeala are si tanti…” geniala…salutari din cartier…girl next door..by the way ..got facebook?