Mona, cu care am de impartit cel putin un ecler cu ness, m-a “lovit” cu o alta nebunie de leapsa, care ma impiedica sa postez astazi o licitatie din 141.
Asadar, draga de Mona zice sa intocmesc un soi de top/ clasament cu primele carti pe care le-am citit si care m-au impresionat cumva.
Haotic (nu imi mai amintesc exact) au fost :
Povestile lui Hans Christian Andersen. Cred ca si la varsta asta as putea sa mai plang de mila Fetitei cu Chibrituri. Si imi doresc sa fi fost prietena cu Degetica, normal.
“Dumbrava Minunata”- Sadoveanu
”Prietena mea Cateluta” – Calin (sau Catalin?) Gruia
“Aventurile Pinochettei”-cu scuzele de rigoare, nu imi amintesc daca fix asta era titlul, iar autorul cu atat mai putin
“Ciresarii”, inevitabil- Constantin Chirita
“Dimineata iubirii”- George Sovu. Da, si dupa aia, printr-a treia, am plans la “Declaratie de dragoste”, in Ajunul Craciunului, in loc sa ma duc dupa bobarnaci, cu prietenii.
“Casanova- Memorii”- Asta este singura carte pentru care am mancat bataie. M-au prins ai mei, printr-a cincea, citind la lumina lanternei, sub plapuma. De suparare, dupa asta am bagat rapid un “Fii si amanti” a lui Lawrence, cu toate ca ma indoiesc de faptul ca am inteles ceva din ele la varsta aia. Intr-un final am descoperit “Ion”, “Rascoala” si “Amantul Doamnei Chatterley”. Porno, frate!
“La Medeleni” si “Lorelei”. Cat am plans la moartea lu’ Mos Gheorghe, numa’ eu si Olguta stim…
“Maria si marea”- Radu Tudoran. Aveam si un citat preferat, pe care mi-l scrisesem pe coperata caietelului mic, intitulat sugestiv ”vocabular”. Incepea cu “Acum, cand o mare parte a viselor mele s-a indeplinit, daca as lua-o de la capat, as alege…”. Mi se parea mie ca in propozitia asta e concentrat tot romantismul din lume.
“Guitel, puiul de mistet”- Herbert Seyfarth. O carte simpatica, cu poze mari, frumos colorate, cum nu prea vazusem eu pana atunci. Prietena lui Guitel era o catelusa, brac, numita Tina. Inutil sa adaug faptul ca acum am o bracuta numita Tina, ciocolatie.
“Familia Roademult”- Florian Cristescu. Este cea mai misto carte cu soricei pe care am citit-o. Normal, dupa aceea imi doream si eu o familie de soricei, pe care o si cautam, de altfel cu perseverenta, sub dulapul de farfurii, din saiaua bunica-mii, la tara.
Evident, nu este un top, iar ordinea in care am asezat cartile astea nu este una cronologica, dupa cum spuneam si la inceput. Pur si simplu asa mi le-am amintit.
februarie 19, 2009 at 4:34 pm
Frumos. Pot sa preiau si eu leapsa asta sau sa ma inspir din ea? Te rooog! Oricum, io scriu despre cartile mele, nu?
februarie 19, 2009 at 5:45 pm
Ha, şi mie mi-a plăcut Familia Roademult. Iar Ion într-adevăr a fost pornache rău pentru vremea mea
Mai era o carte drăguţă pentru copii: Aventurile lui Habarnam şi Trageîmpinge, cu un soi de cerb cu două capete.
Ai uitat să dai leapşa cu tema “11 cărţi care îmi stârnesc amintiri” mai departe. Dar văd că o preia cutza40 (care nu ştiu ce blog are).
Când mâncăm eclerul ăla cu ness? A propos, a fost ieri ziua un coleg şi a adus şi mini eclere, evident, cu ness. M-am gândit la tine
februarie 19, 2009 at 5:53 pm
Cutza, te rog. Eu nu am dat-o mai departe pt. ca mi-e teama sa nu ma injure careva
)
Mona, am uitat sa amintesc si de Aventurile lui Habarnam, dar e si ea in lista, chiar daca nu prea imi mai amintesc cu ce era
Aseara am bagat si eu ecler cu ness, dar din ala dublu si i-am zis prietenului meu de tine. Deci a fost gand la gand cu bucurie.
februarie 19, 2009 at 6:21 pm
pai simonache, tema era: 11 cărţi care îmi stârnesc amintiri” – n-avea cine să te înjure.
oricum, mă bucură că oamenii citesc. mă uitam la budapesta sau la viena, foarte multă lume citea în metrou. am văzut că şi la noi se mai întâmplă asta, cred la ore mai liniştite, pentru că nu îmi închipui cum poţi citi în 300 unde lumea stă ca un pilaf.
februarie 19, 2009 at 8:42 pm
@allias: pai, http://www.cutza40.wordpress.com
@simo, multumesc
februarie 19, 2009 at 11:11 pm
da,subscriu! aventurile lui habar n-am rulz! am citit-o si la 18 ani si cred ca o voi mai citi la 28 adica la anu’
. e mega tare cartea !
februarie 19, 2009 at 11:12 pm
habarnam evident…..instinctele astea ce fac din om
)
februarie 20, 2009 at 7:07 am
Bre, Simono, dar era tare precoce…citesti pornografie elitista la 12 ani?!
Eu vanam “Continentele iubirii”, singura carte ascunsa din bibloteca, pe la 11 ani…si cand am prins-o era dezamagit si m-am intors la revistele unguresti, erau mai deschise…fara cenzura!
februarie 20, 2009 at 7:34 am
februarie 20, 2009 at 7:35 am
dar Poveste pulii a lui Creangă aţi citit?
februarie 20, 2009 at 7:39 am
Am descoperit-o relativ tarziu, adica prin liceu. Nu aveam bani sa iau cartea si oricum aveam Creanga acasa, fara povestea asta, evident (era editia aia din Biblioteca Scolarului), asa ca mergeam cu un coleg de clasa, dupa ore, la Casa Cartii si citeam cate un pic din ea zilnic. Pfuai, ce ne mai distram…
februarie 20, 2009 at 7:46 am
Heee, hai ca ma simt provocat…In 1997 promovam si eu, de al naibi nu ca vedeam vreo chestie educativa, Povestea… lu’ Creanga intr-o revista adresata liceenilor patriei…a fost un scandal monstru. Ministerul Educatiei a roshit mai tare decat era el de obicei, adica PSD-ist. Profesorii au facut proteste pe cale poshtala si orala pe fir (trimiteau scrisori si dadeau telefoane in care ne trageau de urechi pentru tupeu)… Toata Romania implicata in chestia asta era in fierbere, unii ca le era teama ca le stricam vlastarele care nu mai ascultau de “culcat-sculat-ul” lor…elevii citeau imbujorati pe sub banca, prin WC si comentau. Povestea asta ar trebui facuta manifest si data gratuit la metrou…ca prea multi constipati avem printre noi.
februarie 20, 2009 at 9:43 am
Simone, cum e cu Habarn-am ala, ce e asa greu?
http://lmgtfy.com/?q=habarnam
Si chiar cu ilustratiile originale!
Eu am in cap fragmente din basmele lui Vladimir Colin, doar ca am cautat in tot internetul romanesc si nu le-am gasit…
februarie 20, 2009 at 11:25 am
Stroe era cu problema cu Habarnam. Ma confuzezi, Ipo
Insa, iaca, pt fani am si eu link: http://habarnam.ro/
februarie 20, 2009 at 12:54 pm
[...] Povestile copilariei mele [...]
februarie 20, 2009 at 1:54 pm
vaaaaaaiiiii,ce tareeeee!!!! multumeeeesc
februarie 20, 2009 at 2:39 pm
guitel, puiul de mistreeeeeeeet!! toate ca toate, le-am citit si eu pe celelalte, dar nu ma asteptam sa mai fie cineva impresionat de cartea asta! si sa mai tina minte si cum il chema pe autor!
foarte tare carticica aia, am rasfoit-o pan-am rupt-o! 
uf, cum se face mistretul mare si tre sa renunte la el…cry, baby, cry
februarie 20, 2009 at 2:41 pm
norii tot din pilaf sunt făcuţi şi-n ziua de azi, este?
februarie 20, 2009 at 7:47 pm
Imi amintesc de o carte draguta cu Dabada si Nubanu.
februarie 20, 2009 at 8:53 pm
iar ‘povestile de cartier’ aveau sa vina mai tarziu. si mai mult sa le scrii decat sa le citesti.
februarie 21, 2009 at 10:41 am
Voroncas, nu e o idee rea, doar ca mi-e teama de insucces. In plus, nu stiu daca sunt o scriitoare buna. Ma rog, blagareala si reportajele nu se pun. Mi se pare mai complicat sa scriu o carte cu povesti din Fere, decat un post pe blog, clar.
Ce-i drept, jerpelita si am si colorat-o pe alocuri, dar exista. La urmatoarea bauta o aduc, sa iti fac refres cu Sabina si Guitel.
Cutza, pe asta nu o stiu.
Alezzu, am crescut. Acum sunt din orez cu lapte
Oanamarrria, nici eu nu ma asteptam sa mai stie cineva de cartea aia. Autorul l-am “stiut” pentru ca inca am cartea
Stroe, poate te plictiseai la munca si de asta m-am gandit sa iti fac bucurie.
februarie 21, 2009 at 12:37 pm
Haha! Şi pe mine tot cu Memoriile lui Casanova m-a prins mama, e drept, în clasa a şasea. Da eu o citeam la lumina zilei, că nu vedeam care e problema cu ea: un tip neserios, acolo, şi cam îmbârligător cu femeile, big deal! Mama mi-a zis că e prea devreme să citesc aşa ceva şi, în consecinţă, am terminat-o de citit fără ştirea ei.
februarie 21, 2009 at 12:45 pm
Cam aceeasi varsta. Probail ca eu am fost mai precoce. Dar daca imi amintesc eu bine, avea si un pic de sex cartea asta. Asa, mai mult indusa ideea, dar era.
februarie 22, 2009 at 4:37 pm
Post in categoria “Exista lectura in Ferentari?”. Atentie submineaza asamblarea identitara a locului/ blogului.
februarie 24, 2009 at 8:23 pm
Ciresarii au fost carti care m-au fascinat pe viata. Imi aduc aminte ca le-am devorat in 2 veri, in prima vara 3 volume si restul in urmatoarea. Asta pentru ca ma obliga bunica sa citesc, dar Ciresarii au fost mereu o lectura placuta si amuzanta de care sa imi amintesc cu drag!
martie 22, 2010 at 7:37 pm
Guitel, puiul de mistret… of ce amintiri; a fost prima carte pe care-am citit-o.
N-o mai ai, ca s-o scanezi? 
martie 22, 2010 at 9:11 pm
Trebuie s-o am pe undeva, ori la mama acasa, ori la bunici. Am s-o caut.
martie 24, 2010 at 9:48 am
Caut-o si daca o gasesti astept un semn. Mersi anticipat!