O fata din Ferentari in vacanta

Satula pana in gat de Ferentari, unde, apropo, nu s-a schimbat nimic, am plecat intr-o mica vacanta la Sighisoara. Cum m-am trezit pe ultima suta de metri sa caut cazare, fireste, nu am gasit in oras. Astfel, stau la Hanul Cetatii, din Saschiz, un sat aflat la vreo 17 de km de Sighisoara (apropo, bornele kilometrice se contrazic total cu indicatoarele).Un loc placut, bine ancorat in arhitectura zonei, unde beau cea mai ieftina bere: Holsten- 3 lei.

Ieri, am urcat pe deal, la Cetatea Taraneasca din Saschiz, situata, firesc, pe Dealul Cetatii, inconjurata in trei directii de rape. A fost ridicata pe ruinele unei fortificatii romane, pe o pozitie strategica: pazea drumul care lega Rupea de Sighisoara. La constructie au participat sapte comune din imprejurimi, care, astfel, si-au castigat dreptul ca in caz de nevoie sa se adaposteasca inauntru. Curtea interioara adapostea o fantana de 60 de metri adancime, din care pornea  un gang subteran spre comuna. Ultima verificare a tunelului a fost facuta dupa primul razboi mondial, cand doar 10 metri mai erau practicabili. Noi am aruncat o piatra in fantana, care s-a lovit de diverse obstacole de patru ori pana cand a atins fundul. Putul nu este foarte bine semnalizat, asadar, nu va lasati plozii sa bantuie singuri prin cetate.

Intr-un meniu de la Hanul Cetatii, am citit ca cei care ureaza “Noapte buna!” sau “Ramas bun!”, primesc un raspuns compus din sase sau sapte silabe. Se spune ca o fecioara batrana, care a participat la constructie, s-a lasat zidita in cetate. Se pare ca ea va raspunde la salut. Eu nu am incredere in virgine batrane, zidite, deci nu am testat.

La cetate se ajunge pe jos. Sau cu tractorul, daca puteti fura unul. Eu am vazut un tractoras lasat de izbeliste, cu cheia in contact. Aviz amatorilor din Ferentari, care s-au saturat de furat curent.

La coborare am vizitat biserica fortificata Sfantul Stefan, astazi biserica evanghelica, situata in centrul localitatii, langa postul de politie si Hanul Cetatii. E in picioare de prin 1525 si a fost inchinata regelui Stefan al Ungariei. Ghida de la info point-ul din localitate ne-a spus ca este construita in stil gotic, ceea ce observasem si noi, drept urmare am dat bovin din cap. In interiorul bisericii este o orga care l-ar face invidios pe Adi Minune, daca el ar intelege care este diferenta intre orga si pianul de piept. Orga este una dintre cele mai mari din Transilvania. Functioneaza fara curent. Aviz amatorilor!

Biserica face parte din patrimoniul UNESCO, iar turnul bisericii urmeaza sa fie renovat in curand. Partea superioara a turnului a fost reconstruita prin 1830, in urma unui incendiu devastator. Ma rog, se poate reformula si asa: “Partea superioara a turnul a fost reconstruita cu ocazia unui incendiu devastator”. Formularea nu imi apartine, dar am vazut-o pe una din tablitele informative afisate pe un turn din Cetatea Sighisoarei.

Astazi, intr-un elan sportiv, aproape de invidiat, am urcat cu bicicletele pe  platoul Breite. Daca va mananca in fund sa faceti si voi asta, puteti inchiria biciclete de la info point-ul din Cetatea Sighisoarei. Costa putin. Gen un euro pe ora. Eva, o tanti draguta, o sa va dea si incuietoare pentru bicicleta, dar si indrumare turistica, gratis. Are si harti, si face si desene lamuritoare.

Breite este o rezervatie naturala de stejari si goruni multiseculari, dar si de peri padureti. Ma rog, asta nu stiu cum se spune, dar  va asigur ca acolo am mancat cele mai bune pere din viata mea. Drumul pana la Breite este anevoios, mai mult pieptis, dar  efortul face ca, odata ajuns sus, sa apreciezi peisajul la adevarata lui valoare. Verdictul meu: sublim. Recomandare: nu faceti stanga la bariera si nu fumati in platou. In zona se afla un depozit de munitie al M. Ap. N.

Sighisoara am gasit-o la fel de aglomerata cum o stiam, mai ales ca saptamana asta s-a desfasurat si un festival interetnic, care, daca nu ma insel, se numeste ProEtnica. Astfel, am avut ocazia sa vad niste reprezentanti mai mici ai comunitatii poloneze din Suceava, care au executat niste dansuri de-ale lor, traditionale.

Tips and tricks

In Sighisoara se mananca destul de prost, in general, dar o supa sau ciorba care sa mearga la casa sufletului, si care nu va lasa cu ochii in soare, e de gasit la terasa din spate a hotelului Sighisoara, iar pentru prajituri dementiale ar fi bine sa bifati Casa Cositorarului, aflata in stanga Scarii de Lemn. Atentie, prajiturile nu sunt trecute in meniu, dar se afla toate intr-o vitrina din interiorul barului.

Pentru senzatii culinare beton ne-a fost recomandat Hanul din Danes, unde, fireste, nu am ajuns, ocupati fiind cu berea asta ieftina de la Hanul Cetatii. Tanti Lidia, gazda noastra, spune ca si ea trimite oameni acolo si ca unii vin multumiti, altii asa si asa.

Maine urmeaza Viscri, cu conditia ca Chevroletul Cruze pe care il am la testat sa faca fata. Am inteles ca de la Bunesti se face un drum de tara, cu hartoape multe. Eu incerc, totusi. Si, la final, o poza cu Chevroletul care m-a inspaimantat in primele 30 de minute, dar de care acum m-am indragostit. Mi se pare safe si spatios, spre deosebire de tirurile alea care imi tot dau flashuri ca sa eliberez banda.