O fata din Ferentari Weblog

- De ce nu face nimeni sex pe bloguri?

- Pentru ca toata lumea isi da cu parerea.

Am fost la Inglourious Basterds. Nici nu am apucat sa intru la film, ca deja vazusem vreo opt ticalosi.

Asta seara aveam chef de un film cu sange. Cum stiam ca Tarantino e renumit pentru asta, am zis sa bifez si eu Inglourious Basterds. Astfel, am ajuns la Hollywood Multiplex pe la 18.45. Filmul incepea la ora 19.00. Coada mare, pe mai multe randuri, la toate casele. Ne asezam si noi frumos, in rand cu restul lumii. Stam la coada vreo 20 de minute pana cand observ ca prin stanga mea se perinda mai multa lume decat ar fi fost cazul. Ei bine, astia care se perindau pe acolo erau ca meseriasii aia din trafic, care fac a treia banda pe contrasens. Un taran retardat care tara dupa el o taranca la fel de ratardata, plus doi prieteni cocalari de multinationala mai saracuta, se baga in fata. Dupa ei, o toapa blonda cu un plod de mana. In spatele toapei, un alt cuplu de nesimtiti. Deci, opt nesimtiti s-au strecurat prin stanga mea si s-au bagat in fata folosind o metoda imbecila- se faceau ca se uita pe programul afisat deasupra caselor de bilete. In mai putin de doua minute erau in fata casei de bilete, iar eu, alaturi de alti prostalai, stateam cuminti la coada.

Eh, si cum mi s-a acrit de atitudinea aia cu “Sunt niste idioti, nu are rost sa te iei la cearta cu ei!” sau de “Asa suntem noi, romanii”, am simtit nevoia sa ma manifest. Am dat toapa cu plod la o parte si m-am dus la aia patru retardati din fata.

- Nu mi se pare corect ca noi sa stam aici de  cateva zeci de minute, iar voi sa va bagati in fata. Pur si simplu nu se face.

Retardatul cu geaca de piele si cosuri pe fata, prost barbierit, se uita la mine bovin. Nu scoate nici un sunet pret de cateva secunde, dupa care se dezmeticeste si adauga:

- Noi suntem cu domnul din fata.

In timp ce imi spune asta, il indica pe retardatul ce isi tine de mana taranca cu cercei atarnatori.

- Si domnul din fata cum a ajuns in fata? Nu cumva tot ca tine, strecurandu-se pe aici? Sunteti niste nesimtiti.

Desi pana atunci toata lumea se uitase la mine, nimeni nu a indraznit sa spuna ceva. Nimic. Ba mai mult, au pus toti privirea in pamant, asteptand ca prostii sa le vina randul la casa. Taranii retardati se uitau la mine ca si cand mi-ar fi spus “Tu ce pula mea vrei, fa?”.

Fireste, m-am enervat rau de tot, mi-am luat prietenul de mana si ne-am carat. Oricum, filmul incepuse de cateva minute si nu m-am consolat nici macar cu ideea ca macar zece minute tin reclamele. Se dusesera minutele alea, oricum.

Am intrat intr-un restaurant si mi-am aprins o tigara. Imi tremurau mainile de draci. Si inca imi tremura, chiar si acum, la mai bine de cinci ore de la episodul cu pricina. Suntem niste idioti si ne meritam soarta. Pentru ca nimeni nu indrazneste sa ii traga pe imbecilii astia de maneca. Si se inmultesc repede, pentru ca, nu-i asa?, se cred prea buni si inteligenti incat sa nu faca macar doi plozi care sa le semene.

Nu vreau sa ma resemnez. M-am saturat si am sa ma cert cu toti cretinii pana zic “piua”. Si nu, nu vreau sa plec in Romania. Vreau sa traiesc aici civilizat. Si stiu ca nu sunt singura.

Un amic a adunat gunoaiele aruncate din masina de catre un idiot. In prima benzinarie in care idiotul a oprit, amicul s-a dus la masina lui, i-a deschis portiera si i-a aruncat gunoaiele pe bancheta. I-a spus: “Cred ca ti-au cazut astea din masina”.

Asta vara, o colega de munca, a facut instructie cu un pustan in Sinaia din acelasi motiv. Pana la urma copilul a luat petul si l-a aruncat, regulamentar, intr-un cos de gunoi.

Asta seara puteam sa fim cel putin zece oameni care sa le fi spus alora ca sunt nesimtiti. Nu am fost. Dar daca macar unul dintre cei care au lasat capul in pamant a inteles ca nu trebuie sa ii lasi pe imbecili sa te calce in picioare si sa isi bata joc de timpul tau, iar data viitoare o sa ia atitudine, simt ca am facut un lucru bun.

Si m-as bucura sa fim mai multi. Astfel, o sa ma enervez mai rar. Sau, cel putin, din alte motive.

Catalin Mihaila, colegul meu, m-a ars c-o leapsa ce vine, de fapt, de la Simona Tache.

Leapsa consta in nominalizarea lucrurilor facute in premiera sau prima oara dupa multa vreme in ultima saptamana.

Astfel, ma pot lauda cu:

- cel mai lung test drive din viata mea: Bucuresti – Timisoara si inapoi;

- primul after party Plai bifat;

- primul joc Mima pe cuvinte in engleza;

- si, normal, dupa multa vreme, al doilea material cu homlessi din viata mea;

- primul material cu puscariasi;

- primul sampling, ocazie cu care am descoperit ca sunt cea mai agresiva samplerita din lume.

In rest, nimic amuzant. Probabil ca, dupa multa vreme, consider ca mi-am pierdut si umorul.

Leapsa sa se duca la Mihai Tita, Oanamarrria si Teo de la Deko.

Am fost la Plai, am facut live blogging, am ascultat muzici bune si ne-am relaxat. Acum, normal, o sa mergem si la after party.

Festivalul Plai inseamna cultura fara bariere, sunet fara compromis, miscare fara constrangeri, exaltare fara zgomot, iar 2009 a insemnat cea de-a patra runda a acestei aventuri.

Duminica, 20 septembrie, ora 20.00, in Club Control din Bucuresti, DJ Zakaos (San Francisco) si DJ Levish (Bucuresti) readuc spiritul efervescent al Plaiului, cu un melanj eclectic de funk, jazz, electro si world music. Inainte de a ne imbarca in excursia muzicala putem viziona, de la ora 17.00, filme de origine franceza, peruana si israeliana pentru a prinde gustul multiculturalitatii promovate de festivalul Plai si pentru a intra in atmosfera petrecerii.

Intrarea este libera.

Nea Costica, cel mai amuzant om de pe strada mea, a murit saptamana trecuta. Nu prea mai am chef de povesti din Ferentari.

Plai este un festival de muzica, arta si multiculturalitate care se desfasoara anual la Timisoara. De data asta ma aflu singura cuc aici si execut un live blogging solitar pe blogul de la job. Ma simt destul de ciudat intre oamenii astia care au venit aici sa asculte muzica si carora eu le bruiez starea zen cu lumina laptopului meu. Am nevoie de un pic de conversatie, totusi!

Bals este un oras situat in partea de vest a judetului Olt, la est de Craiova, si care este strabatut de drumul european E70.

De Bals, practic, pana week-end-ul trecut, ma legau doua chestii absolut neimportante la vremea lor: un pipi inocent in urma cu cel putin sapte ani, in drum spre Resita, si o shaorma sleita, incalzita la cuptorul cu microunde, servita asta primavara, pe drumul de intoarcere de la Cosoveni, satul natal al lui Tomita Marinescu, liderul raelienilor din Romania.

Ei bine, saptamana trecuta am avut ocazia sa stau doua zile in orasul in care, anual, se desfasoara festivalul etnofolcloric intitulat Pomul Vietii, de care oricum nu am auzit pana acum.

Ce-am gasit eu la Bals?

Pai, pe rand, am vizitat:

- Cel mai mare parc din oras, care este murdar si neingrijit, dar in mijlocul caruia troneaza una dintre marile realizari ale primarului Madalin Ady. Este vorba, fireste, despre amenajarea unei scenete kitschoase cu Alba ca Zapada si cei sapte pitici obsceni (din care unu’ iti arata fundul), plus un magar inhamat la o caruta din plastic, care sta alaturi de un buldog ce  il depaseste in dimensiuni. Halucinant de-a dreptul!

- O fantana arteziana  realizata, in cel mai bun caz, din ciment. Genul acela de improvizatie cunoscuta in popor sub numele de “tiganie curata”. Ghizdurile fantanii sunt decorate cu bucati de gresie ieftina, iar pe marginile ei se pot observa niste basoreliefuri vulgare cu ceea ce am banuit eu ca este “belirea berbecului”. Poftiti de va minunati!

Fireste, in Bals exista si cladiri vechi, candva frumoase, dar in care nu a investit nimeni pentru ca, nu-i asa?, orasului ii lipsea o fantana arteziana ieftina, urata, careia ii statea mai bine in curtea unui palat tiganesc. Mie mi-a mirosit Balsul a spalare de bani publici, insa, cum nu sunt jurnalist de investigatie, nu mi-am permis sa il iau la intrebari pe primarul numit Ady.

In fata blocurilor, la fiecare scara, exista cate un grilaj, un fel de suport pentru florile cataratoare, platite, normal, de catre locatari. Frumos pana aici. Partea nasoala e ca nimeni nu a mai plantat florile. Exceptand gradinita din fata primariei, unde am observat ca s-a facut exces de zel, astfel incat aleea de acces in cladire este blocata de niste ghivece imense cu flori.

- O alta chestie care m-a lasat cu gura cascata in Bals a fost faptul ca peste Oltet exista doua poduri aproape paralele. Se pare ca baietii harnici s-au apucat de constructia noului pod inainte de a se interesa in ceea ce priveste termenul de expirare al celuilalt. Astfel, podul vechi, inca valabil, a fost transformat in pod pietonal.

- Incredibil, dar la Bals mi-au dat lacrimile. Si nu pentru ca am vazut cum casa memoriala a lui Mihail Drumes a fost transformata in sediu PSD, cu termopane, ci pentru ca langa sala de sport aflata in parc, cateva caprioare sunt tinute intr-un tarc mic, plin de mizerie. Un caprior trist, vizitat doar de mustele care stau gramada pe el, isi duce zilele intr-un spatiu stramt, plin de peturi si gunoaie. Pe acesta cale va rog, daca stiti cumva cui putem semnala asta,  sa ma anuntati.

Cam asta e treaba cu Bals, un orasel mic din Oltenia, care la ultimul recensamant numara 21.271 de suflete. Nu este genul ala de localitate in care sa iti doresti sa mergi. Nu ai ce sa vezi si, mai mult de atat, poti sa pleci plin de draci de acolo.

Colegii de la Catavencu au avut o initiativa buna, demna de privit indelung, admirat si chiar de votat. Este vorba despre un top al celor mai sexy jurnaliste. Timp de trei saptamani au fost 33 de propuneri. Acum, e vremea sa se voteze.

Colega mea, Cosmina Balaban, cea mai frumoasa fata din redactia MAXIM, este in top. Fireste, noi am votat cu ea. Daca si tie iti place tutu-ul Cosminei, poti sa iti faci cont pe www.catavencu.ro si sa pui mouse-ul pe Cosmina aici.

Atentie, nu merge fara cont

Si, normal, un mic preview:

Caut un om care a facut un master in “Politici, gen si minoritati”.

Repede am nevoie!

Pentru mine de data asta.

Mihai Tita, colegul meu,  povesteste despre un personaj din cartierul lui, spre marele meu deliciu. Discutand despre Sisoi am baut multe beri la viata noastra. Si am ras la fel de mult.

“la mine in cartier, in baicului (zona complex), exista un smecher, juan figueroa de alcatraz, sau, mai pe scurt, sisoi. nu stiu care dintre cele doua nume este cel adevarat, sigur, insa, este ca sisoi are un logan, tunat cu patru jante de aluminiu furat, iar acum cateva seri a strans gasca de “ingineri asemenea” si a pus michael jackson in boxe fratica. asa s-a incinc un dans, ca parca si mirosul de gratare era apa de colonie, nu altceva. trecand peste acest moment artistic, ca intro, ajung sa va dovedesc adevaratul fapt care m-a socat. ieri, ajungand acasa pe la orele 19, dau sa intru pe straduta lui sisoi (ca asa este in orice monarhie de cartier) si il vad pe distins calare pe o bicicleta, pedaland in viteza a intaia, ca un adevarat amator al fitness-ului. “noroc, sisoi. ce faci? o arzi ecologic?” “pai da” “misto… auzi, dar e a ta?” nu m-a mai auzit…”.