Astazi fumam o tigara in curte, tolanita la soare. In fata portii, intre gard si masina parcata linga trotuar, doi baieti la vreo sase, sapte ani se chiraiau. Mai intai le-au dat pe sub poarta celor doua catele ale mele o revista. Fireste, in citeva secunde a fost facuta harcea-parcea. Apoi, le-au aruncat si o fata de casetofon de jucarie, galbena, sa o roada. Cateaua mica a dosit-o repede in cusca, probabil sa aiba provizii pentru mai tarziu, cand termina de ros revista. Baietii se inghionteau si se hlizeau. M-am apropiat de poarta pentru a le sugera sa nu mai dea tampenii cainilor. Astia mici se bateau deja. Unul dintre ei, blond, spelb, ii cara pumni in cap celui brunetel, imbracat in tricou alb, cu manecii rosii. In timpul asta, imi stergeau masina de praf, frecindu-se de ea. Mi s-a facut mila de brunetel, care deja urla “Mamaaaa!”, in timp ce blondul trecuse la suturi sanatoase in fund. Am tipat la blond, sa il lase in pace. Fireste, s-a speriat si a luat-o la sanatoasa. Brunetul a ramas lipit de masina, cu mucii scurgindu-i-se spre buza superioara.
- Si tu, de ce stai ca prostul sa iti dea ala pumni in cap?, il intreb eu, stingind tigara cu piciorul drept.
- Pai nu, ca noi asa ne jucam, imi raspunde el, stergindu-si mucii cu mina, dupa care a urlat in directia in care fugise blondul “Ba, s-o fut pe ma-ta!”.
noiembrie 13, 2010 at 3:24 pm
super tare! Sa mergi prin scolile din ferentari in recreatiile claselor 1-4, sa vezi acolo educatie aleasa!
noiembrie 16, 2010 at 4:51 pm
Vai, ti-am citit tot blogul si am ras cu lacrimi!!! Esti criminala, bestiala sau cum mai vrei tu:D
Te-am luat in blogroll la sectiunea “Ador”.
Pupici
noiembrie 21, 2010 at 3:30 pm
Draga Simona,
Unele dintre povestile tale au un inconfundbile parfum de Ferentari. Altele, in lumina uniformizarii populatiei si obiceiurilor cetatenilor acestui oras, devin banalitati cotidiene, care ne fac sa zambim duios la ceea ce se petrece peste tot in jur.
In cazul de fata, retin ca element original (si pe care de disparitiei) in orasul nostru dambovitean, scena in care 2 copii se joaca (asa cum se pricep mai bine) in srada.
In curand acesti copii vor putea deveni creativi numai pentru a comunica / a se juca pe messenger.
noiembrie 24, 2010 at 8:52 pm
noiembrie 27, 2010 at 8:56 am
ha, ha, ha! foarte, foarte fain!
decembrie 24, 2010 at 8:21 am
craciun fericit !
decembrie 25, 2010 at 4:31 am
Am descoperit ca blogul tau are un … frate geaman. Trebuie sa ti-l arat : http://vecinipsihopati.blogspot.com/
ianuarie 17, 2011 at 5:32 pm
astia de mici se acopera:D
februarie 24, 2011 at 7:34 pm
Buna Simonarrr,
Am auzit de mult despre blogul tau,dar numai azi l-am descoperit.Ai umor fata hai,
tine asa inainte.
Parintele D.Paun sustine ca eu sunt din Ferentari (as fii vrut)mai mul tin gluma,dar am alta origine.
Cum se zice pe aici you make my day !
adica mi-ai facut ziua fericita.
Romulus of MD