După cum unii dintre voi știu deja, eu am ajuns în Ferentari în 2001. Cînd deja cartierul era în plină transformare, mormanele de gunoaie se înjumătățiseră, apăreau primele ONG-uri care împarțeau seringi, iar străzile mai mari de prin zonă se asfaltau.
Practic, am prins Ferentariul modern. Despre Ferentariul anilor ’90 am găsit cîteva fragmente într-o carte destul de proastă a Claudiei Cîrlig, numită “Lecția de română”. În care englezul Ian Tilling, fondatorul Casei Ioana, povestește despre lupta absurdă a unor voluntari englezi, dornici să ajute orfanii, cu autoritățile din România în anii ’90 (mă rog, scopul era chiar înființarea Casei Ioana). De ce apare Ferentariul în cartea asta? Pentru că primul sediu al Casei Ioana a fost chiar în ghetourile de la Zăbrauți, P-urile cu garsoniere confort 3. Care au intrat în istorie grație revoluției de dimensiuni restrînse din 2006, în timpul căreia Becali s-a urcat pe capota Maybach-ului său și a promis lumină pentru toată lumea. Iată, așadar, cum descrie Ian Tilling viața în Zăbrauți în prima jumătate a anilor ’90:
“Familii întregi locuiau în camere de 9 metri pătrați, claie peste grămadă: părinți, copii, uneori și bunici. Cei care luau un salariu erau la munca de jos: adunatul și spălatul sticlelor sau măturatul străzilor. În timpul iernii, stăteau numai înăuntru. Vara însă, se mutau afară. Atunci gătitul devea o ocupație comună și se făcea la un foc mare. Paturile se scoteau și ele afară – acolo dormeau și trăiau. Mai ales țiganii. Principala activitate părea să fie spălatul sticlelor. Aveau butoaie enorme de metal pline cu apă. Veneau cu sacii plini de sticle și își petreceau cea mai mare parte a timpului spălîndu-le. Apoi puneau sticlele din nou în saci și le duceau la magazinul de care încasau garanția.
Era mult gunoi în Zăbrăuți! Țiganii aveau un sistem foarte convenabil de eliminare a gunoiului: pur și simplu deschideaui fereastra și îl aruncau afară. Făceau asta de cîteva ori pe zi. Foarte repede, mormanele de gunoi ajungeau la ferestrele camerelor de la primul etaj. Probabil că în ierarhia țigănească nu era posibil ca aristocrația să locuiască la parter sau la primul etaj, niveluri rezervate plebei.”
…
“Bărbații erau sexul dominant. Foarte rar erau implicați în activități domestice ca spălatul, curățenia sau gătitul. Se pricepeau de minune să dea sfaturi. Se pare că asta făceau mai tot timpul. Certurile erau mereu interesante pentru că porneau doar de la doi oameni care țipau unul la altul. Destul de repede se implicau din ce în ce mai mulți dintre cei care stăteau în grupuri mari pe margine și se uitau la cei care începuseră să se certe. Deci aveai doi oameni care se certau și susținătorii fiecăruia dintre ei pe margine. Și atunci începeau spectacolul. La un moment dat, suporterii începeau să se certe între ei, iar în final toți se certau și se amenințau unulu pe altul. Atunci bărbații mergeau la nevestele lor, iar femeile scoteau din sîn cuțite uriașe. Pentru că femeile purtau asupra lor cuțitele și armele în general, nefiind controlate de poliție. Deci scoteau aceste cuțite. Erau amenințări serioase, iar mulțimea țipa de pe margine să se întîmple ceva: <Bătaie! Bătaie! Bătaie!> Dar eu nu am văzut niciodată o bătaie cu cuțite. Țiganii păreau să fie obișnuiți numai cu amenințările. Am văzut numai bătăi cu pumnii, cu picioarele și corp la corp.
Interesante erau și certurile dintre femei și bărbați. Îmi închipui că fundul unei femei este ceva teribil de insultător pentru populația romă. Dacă un tip supăra o femeie și dacă femeia era destul de curajoasă și se simțea în siguranță pentru că tipul era prea beat ca să facă ceva, ea se întorcea cu spatele la el, își ridica fustele, își dădea jos chiloții și îi arăta fundul. Și trebuia să fi văzut acele funduri mari!”
…
“Nunțile în Zăbrăuți erau sălbatice: vreau să spun că durau, și durau, și durau. O nuntă în Anglia este o petrecere destul de liniștită, care înseamnă slujba la biserică și, imediat după aceea, masa la restaurant. Nunțile țigănești erau zgomotoase, semănau mai mult cu o sărbătoare. Era sărbătoare din clipa în care oamenii se adunau pentru a merge la biserică. Întreaga comunitate lua parte la petrecere, nu doar familiile și invitații. Cînd petreceau, petreceau ca nimeni alții. Toată zona se trezea la viață și o ținea așa 48 de ore, uneori chiar mai mult. Se dansa mult și de multe ori îmi făceam griji pentru că femeile dansau foarte provocator și senzual. Cînd dansezi cu o țigancă, ea “face dragoste” cu tine în timpul dansului”.
decembrie 12, 2011 at 11:53 am
Foarte tare postare asta \m/ !! Daca vrei am niste poze facute prin cartier daca ai nevoie pt Blog !!
decembrie 12, 2011 at 6:25 pm
Daca ai, de ce nu? Baga-le pe simonaradoi@yahoo.com
ianuarie 7, 2012 at 7:55 am
Eu m-am mutat in cartier de o luna. Langa Piata Ferentari. Am primit o tidula de la primaria d-lui Vanghelie, cu impozitul pe 2012 (cam mare, by the way) in care spune ca acum zece ani, cand s-a apucat el de treaba, probabil, doar 20% din strazile sectorului 5 aveau asfalt si doar 40% restul utilitatilor(gaze, apa, canal).
Iti dai seama ce era aici in 2002? Uau. Deci sa vezi ce-o sa fie peste 10 ani, Las Vegasul va fi copil minimalist.
Super tartru Vanghele asta, domne’, daca e pe bune, desi ma indoiesc ca salcia, ar fi bun la casa omului, ii dai o darapanatura si el iti face din ea castel. Bravo mai. Haaai, hai!
ianuarie 24, 2012 at 7:59 pm
Pai, cam stiu cum arata Ferentariul in 2002, George, ca eu am locuit acolo inca din 2001. Si nici strada pe care am locuit nu era asfaltata. Desi, in actele aparea ca e. In fine, in afara de asfaltare si renovarea scolilor nu as putea spune ca a dat cartierul prea mult inainte
In vreo 30 de ani o sa dispara si gunoiul, cine stie?!
februarie 15, 2012 at 10:40 pm
Întâmplător am dat peste topicul ăsta, dar vai, ce aud povestiri pe aici…Dar să vă spun una. Cartierul Ferentari în anii 90′ (am prins 98-până în prezent) era un cartier rău famat, dacă erai nou prin cartier riscai să fi linşat, mai mult ca sigur, mai acum 4 ani am mai întâlnit practica asta în timp ce stăteam în staţie la maşină, un timp care era de prin alt cartier(Rahova, mai probabil), a auzit cum îl strigă cineva, nici nu se mai gândi şi se sui imediat în următorul autobuz, fără să se mai uite în spate.De ce ? Pentru că aşa se întâmplă când eşti nou, oamenii nu te cunosc şi puteai fi luat drept membru al unei găşti de cartier.Nu ştiu dacă ştiţi, dar se organizau în găşti şi se băteau prin cartier clanurile din Rahova, Ferentari,chiar şi cu săbii pe care le ţineau în casă, fixate în cui, ca podoabă de decor, şi la vremuri de restrişte nu se gândeau de două ori până să le folosească şi chiar la ameninţări cu moartea(dacă nu s-a şi îmtâmplat).Existau multe grupări de ţigani, găşti de cartier, familii de rromi, mergând până la neam.Revoluţia a creat un precedent în gândirea comunităţii de la periferie, pentru că odată cu securişti care au tras în Rahova cu mitralierele, s-a format o atitudine de circumspecţie faţă de lume, astfel că nimeni nu trecea printr-un cartier fără să fie întrebat unde se duce, cu ce scop, şi asta pe un ton ameninţător, şi de multe ori rezulta cu bătaia celui care trecea, fără niciun motiv, fapt care a creat şi curentul de rasism chiar între membrii aceleiaşi comunităţi.
Mai erau şi luptele “parte-n parte” chiar între copii, anturajul nu era unul bun pentru ei, părinţii erau cam nepăsători şi chiar încurajau copiii să se lupte, unii dintre părinţii copiilor fiind puşcăriaşi.Copiii ţiganilor care făceau ilegalităţi făceau lucruri oribile la şcoala cereau taxe, băteau alţi copii, chiar şi din aceeaşi etnie cu ei,existau şi intrigatori,astfel încât le era frică părinţilor să-şi dea copiii la şcoală să nu ia bătaie, şi asta fără nici-un motiv.De multe ori directorul nu prea avea ce face în asemenea cazuri, decât exmatricula pe o anume perioadă, sau lăsa repetent.Mulţi elevi renunţau la şcoală, în special fete, care se căsătoreau, copiii veneau gârlă.
Nebunii primeau certificat, dar rămâneau pe stradă sau în grija părinţilor şi aşa se întâmplă şi azi.Condiţiile de viaţă nu erau deloc bune, tot răul din lume era atunci când nu se plăteau impozite, era economia neagră.Blocurile erau adevărate focare de TBC, mai ales ultimele etaje, ale căror terase erau primele afectate, stăteau familii întregi, claie peste grămadă aşa este şi probabil încă mai este.Iar aici vă pun o întrebare credeţi că dacă munciţi o viaţă ar merita să ai o casă de doua camere şi doar atât, asta după 25 de ani de muncă!?Mulţi nu reşesc să trăiască în vremea aceea în care salariul minim pe economie era de 2mil. de lei şi întreţinerea cât era?De multe ori când ieşeai să te duci la un “chioşc” cumpărai o pâine “beton armat”, sticlele se vindeau oricând de către oricine care nu avea o situaţie financiară.Mergeai pe stradă şi te întreba un puşti mai mic ca tine dacă ai o ţigară şi vroia să te şi linşeze dacă nu îi dădeai.La fel şi multe cazuri…erau în stare de orice…Vă ofer această mică viziune asupra lumii din care sper să luaţi aminte şi să vă ajute să luaţi decizii mai bune pe viitor.
februarie 16, 2012 at 6:28 am
Iuventiu, multumesc foarte mult pentru detalii.
Pur si simplu, cred ca nu sunt cu nimic diferiti de romanii foarte saraci si needucati.
Din fericire, eu nu am vazut Ferentariul asta. Nu zic ca nu exista, doar ca din 2001 pina in 2011 eu nu l-am vazut. Ma rog, cu exceptia vietii in ghetouri care, banuiesc, e la fel. Dar violenta gratuita nu am vazut. Nici pe strada mare, nici intre blocuri, nici in autobuz. Putinele episoade agresive pe care le-am prins aveau loc din motive intemeiate si cred ca asa ar fi reactionat orice om de rand.
Cat despre scoala, am avut placerea sa merg la unul dintre cursurile organizate de un ONG (activitati extrascolare) la scoala 136 si am ramas placut surprinsa. Este o doamna profesoara acolo care in week-end, in timpul ei liber, ii invata sa scrie pe copiii care nu sunt inscrisi la scoala (de la puradei la adolescenti).Si biblioteca de la Piata Ferentari este vizitata destul de des de copii, fie ei romani sau tigani. Am facut chiar un reportaj pe tema asta. Nu o sa zic ca tiganii din Ferentari sunt cititi sau educati, dar te asigur ca fac eforturi. Am cunoscut chiar o pustoaica care locuieste intr-un ghetou, intr-o camera, alaturi de cei 12 membrii ai familiei ei. Dorm pe jos si maninca ce apuca. Dar pustoaica se duce la scoala. Vorbeste urat, cu dezacorduri, iar vocabularul ii este, fireste, extrem de limitat, dar gagica depunde efort sa invete sa scrie. E de apreciat. Si nu e un caz izolat. Si, marea lor majoritate, vor sa plece din Ferentari, sa scape de saracia de acasa. Bine, sunt mici si aproape inocenti, iar pana vor creste, probabil isi vor schimba viziunea si li se va parea mai simplu sa plece la ciordit in tari straine, dar daca cineva le-ar intinde o mana la varsta asta, ar exista o sansa mica ca lucrurile sa nu evolueze in directia aia. Crede-ma, dupa ce am interactionat cu astia mici, mi-am dat seama ca mai exista sanse pt integrarea lor, ca etnie, daca incepi cu aia mici. Desi, in general, nu ma omor dupa ei, ca etnie