O fata din Ferentari Weblog

Statia de autobuz Eroii Revolutiei. Ora 21.30. Ma urc pe usa din spate. Pustani pe scara. Ma impiedic de niste fiare asezate in usa. Si ceilalti calatori. Toata lumea comenteaza nemultumita. O domnita cocheta isi agata tocul in fiare si  besteleste. Sase pustani mici si negri, bastinasi, care par detinatorii fiarelor imprastiate in usa autobuzului se rastesc la domnita. La Zabrauti se mobilizeaza pustanii si incep sa arunce fiarele jos, in statie. Dupa 3 min de stationare, autobuzul pleaca iar calatorii incep sa vocifereze. Ba ca fiarele sunt furate, ba ca pustanii, dupa ce ca le cara cu autobuzul, mai sunt si obraznici, ba ca asa e in Ferentari. Ce mai nemultumita e cocheta, care si-a julit pantoful. Domnul aflat pe scaunul din fata ei o consoleaza: “Pai si cum ar fi fost mai bine, domnisoara, sa care fiarele astea, sau sa dea in cap la om pe strada? Sunt si ei mici, se descurca cum pot. Uite, mergeau pe strada si s-au impiedicat de niste fiare. Ce era sa faca, sa nu le ia?”.

Un alt domn, aflat pe undeva pe scaunele din fata, mormaie nemultumit:

- Asa merg ei pe strada si se mai impiedica de cate un portofel, o poseta, mititeii…

Initial m-am gandit ca o sa imi fie destul de greu sa postez des chestii din Ferentari, insa astazi am realizat ca e de ajuns doar sa imi scot castile din urechi ca e gata spectacolul.

In timp ce astept autobuzul, incercand sa ma conving sa nu imi aprind o tigara, aud niste tipete si injuraturi. Imi indrept si eu privirea catre locul cu pricina, asa cum au facut toti cei care erau in statie. O doamna de la REBU, cu un maturoi in mana si cu tomberonul dupa ea asista neputincioasa la cearta unor alte doua doamne, in civil.

Una dintre ele este de etnie rroma afisata, iar cealalta este sub acoperire. Se cearta pe gunoiul din rigola, pe care doama sub acoperire, prespalata, in bluza de trening si cu ochelari de vedere din aia smecheri,  il duce cu maturica, calm, catre coltul strazii.

Cealalta, protapita in mijlocul strazii, cu mainile in solduri, urla la ea:

- Da’ ce, fa, facem tiganie aici?

Prompt, vine si raspunsul celelilalte:
- Si ce, ti se pare tie ca e prea mare romanie aici?

Deci, am asistat emotionata la inventarea unui nou cuvant. Traiasca romania din Ferentari!

Toamna lu’ 2001. Am 18 ani. Locuiesc doar de cateva zile in Bucuresti, mai precis in Feren-Texas, cum le place taximetristilor sa glumeasca, ca la autobaza Ferentari. Ingrozita de piesajul absolut dezolant, merg mai mult cu capul in jos. Poate de aia ma trezesc fix in mijlocul unui convoi funerar. “Sarbatoritul” este copilul minor al unuia dintre capii unui clan destul de cunoscut in cartier, dupa cum mi se explica, amabil, cateva zile mai tarziu. Trist, poate. Pentru mine nu e chiar asa, fiindca ma-sa jeleste ca la carte:“Haoleu, Ionute, fir’ai al dreacu’ de prost, cum murisi. O data te drogasi si tu, si murisi de supradoza”.