O fata din Ferentari Weblog

Pai cica maine apare in EVZ povestea blogului astuia. Sau a mea. Sau a vecinilor mei. Inca nu m-am lamurit.

Iaca si linkul: http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/810232/Poveste-din-Ferentari/

Nimic senzational.

Am fost la tara, la bunici.

O ratusca mica, mica, inchisa alaturi de suratele ei intr-o cadita de tinut ratuste, a sarit de trei ori peste marginea caditei. Pentru ca pisicile o priveau ciudat, iar cainele saliva, am tras concluzia ca au aparut si ratele emo.

Vera si Jock (da, da, de pe 360), niste oameni simpatici si cu umor, m-au dus intr-o crasma dubioasa din Manastur. Ceva cu “Hanul Piratilor”. Sau casa lor, ca nu imi mai amintesc clar, fiindca era noapte, iar mie imi era aproape somn.
La Hanul Piratilor e veselie chiar si la 1 noaptea, se manaca bine si ieftin, berea costa in jur de 4-5 lei, personalul e amabil, iar peretii sunt acoperiti cu desene extrem de kitchoase, cu palmieri si pescarusi, semnate de un artist numit ROKK, parca.
Am halit niste papanasi extrem de buni, cum nu aveam sa mai manac la Cluj, nici macar la Fulton, dar asta e alta poveste despre care sper ca o sa ne povesteasca mai pe larg un tip simpatic care se plimba pe la Cannes si ocazional face si cronici de crasme.
Pe scurt, La Piratii astia eu m-am simtit bine, am sa revin si ma bucur ca intr-o crasma relativ cocalareasca poti sa mananci linistit fara sa iti iei un cutit in spinare, cum se mai intampla pe la pizzeriile din Rahova.
Bonus: captura din meniu, executata cu un telefon extrem de prost, mov.
De fapt, nu mai am bonus, ca azi nu functioneaza optiunea “add media”.

P.S. Azi a mers optiunea, asa ca scula lui Barba Neagra e in siguranta, salvata pe blog. Jock, Vera, e bine amu?

Sambata dimineata. Trezit si alergat la cinematograf.

Podul de flori. Nu sunt fan documentare decat in perioada zen a vietii mele, in care am rabdare de chestii de genul asta. Culmea, filmul lui Thomas Ciulei mi-a placut la nebunie. Poate pentru ca era dimineata. Nu stiu sa scriu despre filme, caci daca as avea idee cum se face asta, probabil as face cronici, nu reportaje. Insa, pot spune ca ceea ce mi-a placut mie extrem de mult au fost cadrele in care focusul era pe o chestie absolut banala, desi in blurul din spate distingeai ceva mai plin de actiune (he, nu-i asa ca oamenii care scriu despre film nu se exprima in halul asta?). Probabil ca o sa ruleze si in cinematografele din Bucuresti si il recomand calduros oamenilor care se duc la film de dragul artei, nu pentru a fi vazuti la mall.

Pe la pranz a urmat o conferinta de presa la care am ras cu o pofta nebuna, asemanatoare cu cea de la Little Miss Sunshine. De ce? Pentru ca pentru a cinspea mia oara am inteles ca regizorii din Romania au mai mult umor decat ziaristii. Bonus: trailere de la TIFF, pe care le gasiti pe you tube.

Preferatul meu este cel al lui Caranfil: http://www.youtube.com/watch?v=xY3VvjVZEFw

Am vazut Boogie si Megatron si nu neaparat in ordinea asta. Nu m-au dat pe spate, neaparat, dar consider ca merita ambele vazute. Boogie are destul de mult umor incat sa te faca sa te dezlipesti de emisiunea lui Brancu ca sa dai o raita la cinema.

Am bifat Les temps qui changent al lui Andre Techine, cu Deneuve si Depardieu. Catherine a fost in sala de la Republica si a vorbit despre acest film al ei, iar publicul i-a putut admira in voie chilotii ce se vedeau prin rochia transparenta. De remarcat ca nu a fluierat nimeni. Filmul m-a prins, atat pe mine, cat si pe colegii mei, drept pentru care, desi la ora 8 trebuia sa fim la Teatrul National, la Gala, am preferat sa alergam pana acolo, ca sa vedem filmul pana la capat. La gala am ajuns la ora 8 fix, transpirati, obositi, cu sireturile desfacute, gafaind. Dupa care l-am asteptat pe Basescu inca juma de ora.

Pe la jumatatea evenimentului cu pricina, in cardasie cu Elena de la MC si Eliza de la JN, am zbughit-o intr-o cursa nebuna catre Arta, sa vedem Cold Waves. Si l-am vazut, doar ca spre final am adormit. Poate ca de aia mi-a placut mai mult Delta, despre care urmeaza sa povestesc in episodul 3.

Gratie Mercedes Benz am ajuns si eu la TIFF anul acesta. Imi propusesem sa o fac inca de acum 3 ani, cand mi-am dorit sa merg si la Szighet, noroc ca intre timp peninsula a ajuns ceva ce seamana cu Vama si mi-am cheltuit banii prin Barcelona cea cosmopolita.

Treaba cu TIFF-UL a stat asa:

- Distractia a inceput inca din avion. Initial mi-a parut rau ca am avut loc pe ultimul rand de scaune, dar cand am vazut cine s-a asezat langa mine, am uitat si de cartea din poseta, si de ultimul album-voma al lui Moby de pe iPod. Prigoana si fiul cel mare, probabil, s-au asezat langa mine. Am remarcat fara prea mare mirare ca Prigoana are unghiile mari si putin murdare. Asta nu e de ras. De ras este faptul ca, atunci cand avionul a inceput sa coboare deasupra Clujului, placut impresionat de priveliste, omu’ a exclamat “very strong”. Apoi, vreo 3 minute, fiu-su’ s-a chinuit sa ii explice ca “foarte tare” nu se poate traduce chiar prin “very strong”.

In rest, numai de bine. Prigoana poate sa fie extrem de simpatic daca vrea. Ba chiar la un momentdat, m-a intrebat amabil ce vreau sa beau. Intr-un fel a fost mai bine asa, decat sa calatoresc langa Jiji.

To be continued

Insula Sahalin, un loc superb inca. Poate pentru ca taranii si cocalarii au rau de mare.

Delta

Am fost plecata de Paste, la tara, la bunici, intr-un loc ce are farmec poate doar pentru mine, pentru ca altfel nu inteleg ce farmec ar avea un sat simplu, de campie. Mi-au tiutit urechile de la atata liniste. Singurul zgomot puternic pe care l-am auzit a fost cel facut de gastele bunica-mii.

Ei bine, cand m-am intors in Ferentari, a fost ca si cand as fi revenit la viata. Vecinii de pe strada:

- Bai, uite-o pe vecina, aia cu tate mari.

- Las-o ba, ca are casti in ureche si nu ne aude. Oricum nu o f…uti tu pe asta, nu vezi ca e spalata?

Alea doua din blocul din spate o tin pe-a lor:
- Marianooo!

- Daaa!

- Hai fa la cafea, la mine!

- Vin acu’, fa. Stai sa iau ciorba de pe foc.

La crasma din fata casei, epopeea continua. Nea Gioni e pe val: Ooooooooooooooooooooooooo, viata mea!

Dupa ce mi-a disparut bicicleta din fata casei si jeansii de pe sarma, acum s-a voalat si un trening. Baietii sunt selectivi. Pijamalele mele nu le-a placut. Si-au ales doar un trening. Probabil au crezut ca e ceva costum de nunta in Fere.

Ce frumos a fost in vacanta de primavara, la bunici…

Fizz intra in politica.  Asa spune Libertatea.

“Intentionez sa ma implic activ in politica, pentru ca sunt convins ca romanii au resurse mari nedescoperite si neutilizate cum trebuie. Sunt sigur ca as putea face treaba buna. Nu vreau sa dezvalui inca in ce partid voi intra, e o surpriza, dar acest lucru se va intampla foarte curand”, a afirmat cantaretul.
 Am incheiat citatul.

Ultima oara cand cineva din aceeasi tagma a incercat sa intre in politica, a rezultat o carte porno, despre sex cu Cocos, cu singura diferenta ca Andresan chiar si-a facut un implant, nu a amenintat degeaba cu 5 cm in plus, ca Fizz.

p.s. In Ferentari nu s-a intamplat nimic, culmea.

Zilele trecute povesteam cum a fost la Colectia aia de Succesuri, unde nu a venit Mihaela Radulescu sa isi ridice premiul. Ei bine, delegata ei a fost o domnita bruneta, care s-a prezentat a fi “Cosmina Mierlescu si fac parte din echipa Mihaelei”. Cosmina, fata draguta, nu stie sa citeasca un discurs cu punct si virgula, dar asta nu conteaza, mai ales ca am aflat acum ca ea este noua Miss Bamboo. Nu stiu cine e vechea Miss Bamboo, dar ea este noua missa si, banuiesc, ca a castigat concursul dupa ce a ajuns la o proba de baraj impreuna cu alte concurente, unde a trebuit sa aleaga cu ochii inchisi cea mai scumpa masina din parcarea clubului cu pricina, al carei numar de inmatriculare sa nu contina, doamne fereste, vreun punct.

Haide tu Cosmina!