O fata din Ferentari Weblog

Merg pe Tunsu Petre cu castile in urechi. Aproape ca-s aruncata pe trotuar de catre masina pompierilor. Dupa aceea trece salvarea, apoi politia. Sunt singura acasa si intru in panica: “unde se duc astia? daca am lasat aragazul deshis? poate fierul de calcat in priza?”. Ajung la mine pe strada, unde e nebunie, iar lumea se inghesuie ca la urs catre un capat al strazii, unde se afla masina pompierilor. O intreb pe vecina mea ce s-a intamplat, unde arde. Imi raspunde calma, fara sa schiteze verun zambet:
- Ce sa fie? I-a luat la o tiganca foc semintili pe aragaz.

Reciclata de pe 360. Actiunea se petrecea pe 8 august 2007.

Intru pe strada. La scara unui bloc din preajma e parcata o duba ale carei usi sunt deschise, iar dinauntru razbate o manea din aia de jale de-mi vine sa-mi rup strampii. Trei metri mai incolo, asezat pe un scaun, un tigan batran, uracios, parleste un porc. La coltul strazii, rezemati de o masina, trei pustani, probabil veniti dupa droguri, dau telefoane si injura. Ma opresc la tanti Nela, la magazin, sa imi cumpar ceva. In timp ce stau la coada, asteptand ca tiganul din fata mea sa-si numere tigarile cumparate la bucata, vine o pustoiaca la vreo 8 ani si se aseaza intre mine si tejghea. Are parul slinos, prins in coada cu pampon. Un tricou care a fost candva galben se ridica pe burta pustoiacei si ii lasa buricul mare la vedere. Gagica n-are nici o treaba. Morfoleste o para. Ajunge la cotor si probabil ca musca din el, din moment ce in secunda doi scuipa ceea ce are in gura pe incaltarile mele. Ma uit urat de tot la ea, cu fata aia a mea de viespe furioasa. Pustoiaca se simte si spune fals, cu dispretul aferent: “imi cer scuze!”.

Ma trezesc umflata la fata, cu herpes la gura. Intru in baie si pun mana pe robinet. Nu apuc sa il deschid pentru ca ma sperie un zgomot de tingire cazuta pe asfalt. Urmeaza:

Dimineata mi-am dat seama ca viata mea fara Ferentari ar fi extrem de trista. In autobuz, 323, se urca un tigan de 21 de ani(a spus el), dar parea de vreo 25, genul lautar dichisit cu pantaloni in dungulite si pantofi stralucitori, cu tot cu gagica din dotare. Tipa se numeste Mona. Are o cordeluta cu fundita pe cap, blugi mulati, jerpeliti de-a gata si ciocate cu tinte. El se aseaza pe scaunul de langa mine, iar gagica vizavi. Ea ii pune manele la telefon si ii spune ca e dedicatie fara numar. E ceva cu “te iubesc, fara tine nu pot sa traiesc”. Eu ma gandesc la una bucata melodie de pe vremea cand aveam 5 ani: “Iahabibi solz de peste, toti tiganii ma iubeste”. Gagiul are pe nas o aluna mare, din aia ca la vrajitoarele din desene animate. Se muta pe scaunul din fata, iar langa mine se aseaza un mos. Lautarul dichist intra in vorba cu el. Il intreaba cati ani are. Mosul, tare de urechi si bine intentionat, ii spune ca 82. Si sucarul peltic si sasait zice: “Si nu te-ai gandit sa mori tataie?”