Merg pe Tunsu Petre cu castile in urechi. Aproape ca-s aruncata pe trotuar de catre masina pompierilor. Dupa aceea trece salvarea, apoi politia. Sunt singura acasa si intru in panica: “unde se duc astia? daca am lasat aragazul deshis? poate fierul de calcat in priza?”. Ajung la mine pe strada, unde e nebunie, iar lumea se inghesuie ca la urs catre un capat al strazii, unde se afla masina pompierilor. O intreb pe vecina mea ce s-a intamplat, unde arde. Imi raspunde calma, fara sa schiteze verun zambet:
- Ce sa fie? I-a luat la o tiganca foc semintili pe aragaz.

Niste baieti cu umor, publicitari, au facut o glumita reusita. A doua, dupa parerea mea, daca este vorba despre Propaganda.

Petronel Parizer&Sting. Enjoy!

… premiul de excelenta celei mai curajoase institutii bancare, Raiffeisen Bank, pentru sediul nou deschis in Prelungirea Ferentari, la Vadu Nou.

Dupa prima saptamana de functionare a fost vandalizat bancomatul.

P.S. Si telefoanele publice au disparut de vreo 3 ori din aceeasi zona, pana s-au obisnuit locuitorii cu ele.

Pai cica maine apare in EVZ povestea blogului astuia. Sau a mea. Sau a vecinilor mei. Inca nu m-am lamurit.

Iaca si linkul: http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/810232/Poveste-din-Ferentari/

Nimic senzational.

Caut un/o emo mic/a, care sa stea linistit in fata unui reportofon si a unui aparat foto. Si nu, nu vreau sa discutam despre sinucideri. Cine vrea, sa dea un semn aici.

Reciclata de pe 360. Actiunea se petrecea pe 8 august 2007.

Intru pe strada. La scara unui bloc din preajma e parcata o duba ale carei usi sunt deschise, iar dinauntru razbate o manea din aia de jale de-mi vine sa-mi rup strampii. Trei metri mai incolo, asezat pe un scaun, un tigan batran, uracios, parleste un porc. La coltul strazii, rezemati de o masina, trei pustani, probabil veniti dupa droguri, dau telefoane si injura. Ma opresc la tanti Nela, la magazin, sa imi cumpar ceva. In timp ce stau la coada, asteptand ca tiganul din fata mea sa-si numere tigarile cumparate la bucata, vine o pustoiaca la vreo 8 ani si se aseaza intre mine si tejghea. Are parul slinos, prins in coada cu pampon. Un tricou care a fost candva galben se ridica pe burta pustoiacei si ii lasa buricul mare la vedere. Gagica n-are nici o treaba. Morfoleste o para. Ajunge la cotor si probabil ca musca din el, din moment ce in secunda doi scuipa ceea ce are in gura pe incaltarile mele. Ma uit urat de tot la ea, cu fata aia a mea de viespe furioasa. Pustoiaca se simte si spune fals, cu dispretul aferent: “imi cer scuze!”.

Ma trezesc umflata la fata, cu herpes la gura. Intru in baie si pun mana pe robinet. Nu apuc sa il deschid pentru ca ma sperie un zgomot de tingire cazuta pe asfalt. Urmeaza:

De la Bambi incoa nu am crezut ca exista ceva mai penibil. Ei bine, daca mai e cineva care nu a vazut…

Am fost la tara, la bunici.

O ratusca mica, mica, inchisa alaturi de suratele ei intr-o cadita de tinut ratuste, a sarit de trei ori peste marginea caditei. Pentru ca pisicile o priveau ciudat, iar cainele saliva, am tras concluzia ca au aparut si ratele emo.

Domnul  tigan, cel care se drogheaza, care incerca sa imi vanda cazanul de tuica acum ceva nopti este la parnaie. Pentru macar 24 de zile am sa dorm linistita.

Fratele lui, care nu se drogheaza,  a dat muzica tare acum 2 nopti. Si-a luat amenda. Nimeni nu mai doarme linistit, pana la urma.

Vera si Jock (da, da, de pe 360), niste oameni simpatici si cu umor, m-au dus intr-o crasma dubioasa din Manastur. Ceva cu “Hanul Piratilor”. Sau casa lor, ca nu imi mai amintesc clar, fiindca era noapte, iar mie imi era aproape somn.
La Hanul Piratilor e veselie chiar si la 1 noaptea, se manaca bine si ieftin, berea costa in jur de 4-5 lei, personalul e amabil, iar peretii sunt acoperiti cu desene extrem de kitchoase, cu palmieri si pescarusi, semnate de un artist numit ROKK, parca.
Am halit niste papanasi extrem de buni, cum nu aveam sa mai manac la Cluj, nici macar la Fulton, dar asta e alta poveste despre care sper ca o sa ne povesteasca mai pe larg un tip simpatic care se plimba pe la Cannes si ocazional face si cronici de crasme.
Pe scurt, La Piratii astia eu m-am simtit bine, am sa revin si ma bucur ca intr-o crasma relativ cocalareasca poti sa mananci linistit fara sa iti iei un cutit in spinare, cum se mai intampla pe la pizzeriile din Rahova.
Bonus: captura din meniu, executata cu un telefon extrem de prost, mov.
De fapt, nu mai am bonus, ca azi nu functioneaza optiunea “add media”.

P.S. Azi a mers optiunea, asa ca scula lui Barba Neagra e in siguranta, salvata pe blog. Jock, Vera, e bine amu?