Dimineata mi-am dat seama ca viata mea fara Ferentari ar fi extrem de trista. In autobuz, 323, se urca un tigan de 21 de ani(a spus el), dar parea de vreo 25, genul lautar dichisit cu pantaloni in dungulite si pantofi stralucitori, cu tot cu gagica din dotare. Tipa se numeste Mona. Are o cordeluta cu fundita pe cap, blugi mulati, jerpeliti de-a gata si ciocate cu tinte. El se aseaza pe scaunul de langa mine, iar gagica vizavi. Ea ii pune manele la telefon si ii spune ca e dedicatie fara numar. E ceva cu „te iubesc, fara tine nu pot sa traiesc”. Eu ma gandesc la una bucata melodie de pe vremea cand aveam 5 ani: „Iahabibi solz de peste, toti tiganii ma iubeste”. Gagiul are pe nas o aluna mare, din aia ca la vrajitoarele din desene animate. Se muta pe scaunul din fata, iar langa mine se aseaza un mos. Lautarul dichist intra in vorba cu el. Il intreaba cati ani are. Mosul, tare de urechi si bine intentionat, ii spune ca 82. Si sucarul peltic si sasait zice: „Si nu te-ai gandit sa mori tataie?”