Trei pustoaice in 323. Cam la 16 ani toate, brunetele, machiate nevoie mare, cu chestii sclipicioase pe ele si cu pletele in vant. Le auzeam ca sporovaiau, dar nu eram atenta la ce zic, ca ma gandeam la ce-as face eu daca as avea acum 1 milion de euro. Si tot facand eu planuri, ma plictisesc si trag cu urechea la tipele astea trei.

„Aoleu fata, vine Ziua Indragostilor, ce dracu ii iau eu lu’ prostu’ ala de gagica-miu?”, zice aia mai sclipicioasa din ele.

„Nu stiu fata, ia-i si tu un papitoi!”, raspunde prietena ei care avea castile de la tel cazute pe umeri, si din care se auzeau ritmuri atat de cunoscute mie din Fere.

Asta mai sclipicioasa ia foc de suparare, isi flutura genele de ori, pune o mana in sold, in timp ce cu cealalta isi aranjeaza parul si ii zice: „Tu esti proasta, fa! Cum dreacu’ sa-i iau eu papitoi lu’ Laurentiu? Asta ma f…ute, nu se joaca cu papitoii!”.

Dupa care, brusc, le apuca rusinea si isi fac semne intre ele, razand zgomotos, dar vorbind in soapta. A trebuit sa cobor la prima statie, dar cred ca am sa mor de curiozitate pana la urma, pentru ca nu am sa aflu ce cadou i-a luat sclipicioasa lu’ Laurentiu