Dimineata, la Eroii Revolutiei, in statia lui 141, era un domn la vreo 50 de ani, grizonat, slabut, cu salopeta pe el si cu o geanta goala de voiaj in mana. Geanta avea ceva ciment uscat pe ea. Iar posesorul ei striga dupa cineva care tocmai se urcase in autobuz:
– Ce stii tu, ba, geanta mea e minunata. O bagi subtire si-o scoti groasa.