Mi-a povestit un domn taximetrist, mutat de curand in Ferentari, pe o straduta laterala strazii mele , cum a fost pentru el contactul cu vecinii.

– Domnisoara, eu stau de aproape jumatate de ani aici.

– Si, cum este?

– Nu stiu ce sa zic. La casa poate ca e mai linistit, da’ la bloc… Sa va spun ce aventura am avut!

– Ia!

– Domnisoara, am venit eu aici si, na, eu taximetrist, unde sa-mi parchez masina?

– In fata blocului?
– Pai da, pare simplu, dar nu e asa. M-am dus la sefu’ de scara si la vecini. I-am intrebat cum e cu locurile de parcare, sa stiu cum fac si eu cerere la primarie, sa am unde sa-mi pun masina.

– Si?

– Si s-au incruntat, domnisoara, si m-au luat la injuraturi. Mi-au zis: „Ce ba, te trezesti tu mai destept, sa ceri tu loc la primarie? Mai du-te-n mortii ma-tii de smecher, ca noi stam aici de zeci de ani si nu ne-am plans la primarie. Parcheaza daca ai unde”.

– Nu v-au luat si la scuipaturi?
– Nu chiar, da’ nu mai era mult. Intai mi-au taiat cauciucurile, apoi mi-au zgariat masina… Ce sa va mai spun. Acum o tin parcata la un crestin in curte.