Aseara, in autobuzul 139, un grup format din doi barbati si o doamna s-au asezat langa mine. Pareau toti de aceeasi varsta, adica in jur de 55-60 de ani, de conditie medie. Pe scaunele din fata scaunului meu s-a asezat doamna impreuna cu unul dintre domni, care parea a fi sotul ei, iar pe scaunul de langa mine a stat celalat barbat. Nu am dat atentie de la inceput discutiei dintre cei trei, dar am prins un fragment care m-a facut sa ciulesc urechile:

– Noi punem multe condimente la mancare, zice domnul de langa mine. 

– Aoleu, mie nu imi place busuiocul deloc. Are gustul ala…, completeaza doamna de pe scaunul din fata.

– Da, noi punem busuioc la oua. E mai complicat doar ca unu’ le vrea prajite, altu’ fierte, altu’ nu stiu cum.

– Da’ paste mancati?

– Eh, da, mai mancam. Cu fructe de mare, de obicei.

Opa, m-am gandit eu, iaca ce manaca ferentaristii mei dragi… Fructe de mare, asadar, ma gandeam eu in sinea mea. Era cat pe aici sa cred ca oamenii astia trei umbla cu 139 doar asa, de fun, si ca, de fapt, au niste gipane bengoase in curte cu care se duc la supermaket, sa umple portbagajele cu fructe de mare.

– Mie nu imi plac scoicile alea deloc, zice doamna.

– Ei nah?, se mira domnul de langa mine.

– Da’ cand stateam aici, cate ceapa mai mancam…

Aha, m-am gandit eu, cand stateau aici, adica in Ferentari, mancau multa ceapa. Te pomenesti ca acum s-au mutat in Drumul Taberei si acolo se mananca mai mult usturoi, sa nu le mai miroasa gura atata a ceapa.

Dupa care situatia se lamureste.

– Si, e departe magazinul cu produse romanesti de locul in care stati voi? Ca noi avem un mercado din asta aproape de noi, cu din astea de ale noastre, inclusiv cu sarmalute la conserva, spune doamna, spre marea mea dezamagire.

Apoi, s-au dat jos la Amurgului si m-au lasat cu gura intredeschisa, cu o intrebare nerostita pe buze:

– Si ceapa, doamna? Ceapa e in Spania tot la conserva?