Langa curtea mea se afla un magazin, unde de obicei este coada pentru ca e singurul magazin de unde poti cumpara o paine netavalita pe jos sub ochii tai. La poarta, langa acest magazin, se afla tomberonul meu, unde imi vars eu scrumiera in fiecare dimineata. Azi, cu scrumiera in mana, am prins o discutie trasnet intre doua gagici, carora, din pacate, nu aveam cum sa le vad fata. Dar nu conteaza, caci stiu cine sunt.

– Ce faci, fai fato?

– Uite, fa, ce sa fac? Astept sa vina masina cu paine si mai stau cu nebunu’ asta de vorba. Rade de mine.

– De ce razi, ba, de ea? Nebunule. Ia zi, fa, de ce rade asta de tine?

– Ca am fost la sindrofilie aseara. Concert a-ntaia.

– Haoleu, fata, la ce paranghelie ai fost, panaramo?

– M-a bagat barbati-miu, fa, pe stadion, la unu’, Leo Coien.

– Cine pula mea este esta, fa?

– Un mos, manca-t-as, da’ canta… sa moara ma-sa, mai misto decat toti lautarii. Da’ canta asa… pentru astia cu bani.

P.S. „Fai fato” este sotia unui jandarm.