Ieri dimineata, in timp ce mancam, aud niste urlete dincolo de gardul din spatele casei mele. Respectivul gard este din boltari si are peste 2 m, deci nici o sansa sa zaresc ceva dincolo de el. Asa ca am savurat o bucata buna dintr-un un fel de piesa de teatru radiofonic.

Eu locuiesc pe o strada de case. In spatele acestor case, de-o parte si de alta, paralel cu ele se afla doua blocuri. Ei bine, in spatiul ramas intre gardurile caselor si bloc, niste baieti simpatici, carora le place intimitatea, vin sa bage-n vena la micul dejun, pranz, cina si intre mese.  Vecina de langa mine, sora baiatului cu cazanu’ de tuica, isi repara gardul din spate, deci din curtea ei se poate intra direct in intimitatea baietilor simpatici zilele astea.

Ieri, doi dintre ei isi disputau aprig o doza:

– Ba, da-te-n pula, iar ai luat mai mult. Mereu iti spun, in mortii ma-tii!

– Hai ba, nu mai urla, ca ne aude lumea. Baga mai repede!

Vecina, mai norocoasa decat mine, care a asistat la discutia celor doi tipi, s-a declansat:
-Ba, muistii dracu’, plecati de acolo, ca acu’ chem politia. La munca nu va duceti, numa’ va drogati, stricatii dracu’. Va vede copilu’ asta, ba!

Apoi catre copil:

– Ia du-te mama si adu telefonu’, sa anunt io garda.

Intre timp, o doamna cocheta iese la geam, undeva pe la etajul 3 al blocului din spate:

– Ba, voi nu auziti ce zice femeia? Plecati de aici, nenorocitilor, cu gunoaiele voastre cu tot.

Probabil ca baietii nu au plecat, desi pentru cateva minute nu i-am mai auzit spunand nimic.

Cineva de la etajul 1 al aceluiasi bloc, suparat nevoie mare ca nu se rezolva problema, a scos pe geam o galeata plina cu apa, pe care a varsat-o in capul drogatilor:
– Ba, sa va fut, ne-ati udat! Hai ba sa plecam de aici, ca astia-s ai dracu’.