Aseara, pe la 19.30, in 323 era mare aglomeratie. Am reusit sa ma urc de la Sura Mare, cu greutate, si pentru ca oamenii erau deja inghesuiti, am ramas blocata ca proasta pe la mijlocul autobuzului. In fata mea, doi baieti, cu ghiozdanele in spate, incercau sa se apere de sacosele gospodinelor furioase si de servietele cu scule ale celor 4 lucratori de la Electrica, care se urcasera in autobuz.

Unul dintre baieti pare de vreo 8 ani, iar celalalalt cam de vreo 10-11 ani. Cel mic lasa capul in jos si incearca sa isi gaseasca niste aer curat prin geaca prietenului mai are. Din cand in cand, razand strengareste, ii susura celui mare urmatoarele: fasole batuta de soarta, pulpe de peste si icre de scafandru. Apoi rad amandoi ca si cand atunci ar fi auzit pentru prima data chestiile astea.

Domnii de la Electrica se amuza si ei. Unul dintre ei, cel care sta in spatele meu, pute urat si ma atinge in cap cu salopeta lui jegoasa, le spune celorlalti:
– Ba, voi stiti unde sta Petrica?
– Unde sta ba?

– Pe Tunsu Petre. Hahaha. Si culmea, azi s-a tuns.

Apoi rad toti la unison, iar eu imi iau inca o sacosa in cap, in timp ce incerc sa ma feresc de maneca salopetei unsuroase a omului care se tine de bara de deasupra capului meu.