Astazi am fost invitata  la emisiunea Adrianei Bahmuteanu, la Kanal D, intitulata sugestiv „La sueta cu Bahmu”.

Line-up-ul  era asa: vrajitoarea Sidonia cu fiica-sa de 15 ani, Larisa, care are, paradoxal, un Lexus de 100.000 de euro, adica cat o sa castig eu din presa in urmatorii 50 de ani, Sorinel Pustiul, d-nul Cercel (nu am retinut exact numele) si un alt domn cu pulover rosu care canta manele.

Ce am cautat eu acolo?

Nici macar eu nu stiu.

Cum a fost?

Am supravietuit, desi, recunosc, m-am gandit de cel putin trei ori sa fac pogo pe manele. Ar fi fost fun.

Imi plac acum manelele?

Nu.

Trebuia neaparat sa zic si de asta?
Nu, dar ideea era binevenita, ca sa stie oamenii care au lasat comentarii la post-ul anterior cum sta treaba.

M-am dus ca sa imi fac trafic pe blog?, cum insinueaza unii ale caror comentarii care s-au dus direct in spam…

Nu. M-am dus ca asa era frumos daca oamenii aia m-au invitat si pentru ca, sincer, eram curioasa daca vrajitorele au carte de munca.

O sa fie viata mea mai buna de azi incolo?

Ma indoiesc. Dar voi puteti sa ma injurati in comentarii, ca eu nu am sa le aprob. Ca doar nu e democratie…

Pup! Ma duc la bucatarie sa manac ceva, cu fereastra deschisa, ca sa aud cum domnul de la etajul II blocul de vizavi isi bate nevasta si copilu’. C-asa frumos e in Ferentari…