In urma cu o saptamana m-am imbracat in rochie. Este vorba despre o rochie decenta, putin deasupra genunchiului si as putea spune ca este vorba despre un model pentru batranele. Un fel de moartea pasiunii.

Plec la munca. In 323, autobuzul cu care merg pana la metrou, ma asez pe scaunul din spatele usii de la jumatate. Un domn pe la 35 de ani, slab, blod, cu parul putin ondulat si cu trasaturi ascutite se sprijina de bara din fata scaunului meu, aplecat din ce in ce mai mult catre mine. Batranica de pe scaunul de langa mine il priveste intrigata. La un moment dat, domnul isi flutura un ghiul prin fata ochilor mei. Eu imi trag rochia mai jos, si imi pun poseta pe genunchi. Aceasta schema nu imi foloseste la nimic pentru ca la Toporasi vad ca domnul imi spune ceva. Imi scot castile din urechi si il ascult:

– Nu vrei tu mai bine sa mergi la mine, sa te frec putin ca sa te incalzesti? Am si butelie din aia mare.

Raman cu gura cascata, in timp ce domnul se da jos, iar batranica, vecina de scaun, agita nervoasa o sacosica de  rafie in mana, in timp ce spune:

– Las-o mai in pace, nu vezi ca e fata cinstita?