Acum cateva seri, cand stateam la coada, la chioscul de pe strada mea, am tras cu urechea la discutia dintre doua femei. Una dintre ele, la vreo patruzeci de ani, satena, cu parul permanent, imbracata in trening si cu o vesta de lana peste, se plange catre cealalta doamna, imbracata in halat si cu parul infasurat sub ceva ce pare o esarfa:

-Fai fata, ne luaram mobila de la Ikea. Ai dracu si astia, nu stiu ce facura, dar ne-a incurcat-o.

-Haoleu? Cum dracu?

– Pai ne-am luat o biblioteca, sa punem plasma, ca o tineam  pe doua scaune si-o lua dracu daca ne impiedicam de fir. Si un pat. Am zis sa ni le aduca ei acasa, ca nu incapea in masina de servici a lu’ asta al meu. Si, cand colo, ce sa vezi? Dracia dracului, cand desfacuram mobila, in loc de pat, aveam o canapea. Pai spune tu acum, fai fata, canapea ne trebuia noua? Si sa te tii scandal…

– Si bebloteca? Incape plasma? Ca eu mi-am facut pe comanda, ca din alea de la magazin, nu incapea in ele.

– Incape. E frumos acu’. Sa te chem pe la mine zilelea astea, sa vezi minune.

– Pai da, ca acu’ ai si canapea.

 

dsc00557