Mona, cu care am de impartit cel putin un ecler cu ness, m-a „lovit” cu o alta nebunie de leapsa, care ma impiedica sa postez astazi o licitatie din 141.

Asadar, draga de Mona zice sa intocmesc un soi de top/ clasament cu primele carti pe care le-am citit si care m-au impresionat cumva.

Haotic (nu imi mai amintesc exact) au fost :

Povestile lui Hans Christian Andersen. Cred ca si la varsta asta as putea sa mai plang de mila Fetitei cu Chibrituri. Si imi doresc sa fi fost prietena cu Degetica, normal.

„Dumbrava Minunata”- Sadoveanu

 „Prietena mea Cateluta” – Calin (sau Catalin?) Gruia

„Aventurile Pinochettei”-cu scuzele de rigoare, nu imi amintesc daca fix asta era titlul, iar autorul cu atat mai putin

„Ciresarii”, inevitabil- Constantin Chirita

„Dimineata iubirii”- George Sovu. Da, si dupa aia, printr-a treia, am plans la „Declaratie de dragoste”, in Ajunul Craciunului, in loc sa ma duc dupa bobarnaci, cu prietenii.

„Casanova- Memorii”- Asta este singura carte pentru care am mancat bataie. M-au prins ai mei, printr-a cincea, citind la lumina lanternei, sub plapuma.  De suparare, dupa asta am bagat rapid un „Fii si amanti” a lui Lawrence, cu toate ca ma indoiesc de faptul ca am inteles ceva din ele la varsta aia. Intr-un final am descoperit „Ion”, „Rascoala” si „Amantul Doamnei Chatterley”. Porno, frate!

„La Medeleni” si „Lorelei”. Cat am plans la moartea lu’ Mos Gheorghe, numa’ eu si Olguta stim…

„Maria si marea”- Radu Tudoran. Aveam si un citat preferat, pe care mi-l scrisesem pe coperata caietelului mic, intitulat sugestiv „vocabular”. Incepea cu „Acum, cand o mare parte a viselor mele s-a indeplinit, daca as lua-o de la capat, as alege…”. Mi se parea mie ca in propozitia asta e concentrat tot romantismul din lume.

„Guitel, puiul de mistet”- Herbert Seyfarth. O carte simpatica, cu poze mari, frumos colorate, cum nu prea vazusem eu pana atunci. Prietena lui Guitel era o catelusa, brac, numita Tina. Inutil sa adaug faptul ca acum am o bracuta numita Tina, ciocolatie.

„Familia Roademult”- Florian Cristescu. Este cea mai misto carte cu soricei pe care am citit-o. Normal, dupa aceea imi doream si eu o familie de soricei, pe care o si cautam, de altfel cu perseverenta, sub dulapul de farfurii, din saiaua bunica-mii, la tara.

Evident, nu este un top, iar ordinea in care am asezat cartile astea nu este una cronologica, dupa cum spuneam si la inceput. Pur si simplu asa mi le-am amintit.