In urma cu o saptamana am luat de pe Dacia, din Romana, un troleu care mergea catre Calea Mosilor.

Opt tiganici cu fuste din alea lungi s-au urcat in acelasi troleu. Unele pe la usa din fata, altele pe la jumatate si restul pe la usa din spate, pe unde m-am urcat si eu. S-au inghesuit, aiurea, m-au imbrancit. Soferul a pus o frana brusca, iar eu m-am sprijinit de geam. Una dintre tiganci avea mana dreapta in buzunarul stang al jeansilor mei. Am imbrancit-o si am urlat la ea, ca sa auda si restul calatorilor ca sunt ciorditori in troleu. Tiganca, tare pe pozitie, m-a balacarit. Nici unul dintre cei patru barbati care stateau pe scaunele din jurul meu nu au zis nimic. Ele si-au vazut de treaba. Le-am vazut cum au furat portofelul unui domn si cum incercau sa deschida poseta unei doamne cu haina de blana.

Mi-a sunat telefonul. Am raspuns si am spus cu voce tare ca nu pot sa vorbesc la telefon pentru ca e autobuzul plin de  tiganci care fura si trebuie sa imi pazesc buzunarele si rucsacul. Nici de data asta nu s-a sesizat nimeni. Din contra, tigancile umblau cu mainile prin buzunarele calatorilor nepasatoari.

La Mosilor s-au dat jos, ca si mine. S-au indreptat catre masa unei doamne care vindea martisoa. Calare pe ea, au furat tot ce au gasit la indemana, inclusiv martisoare. Nici de data asta nu s-a bagat nimeni, desi totul era pe fata. Doamna cu martisoarele impietrise. Am sunat la 112. Am inceput sa povestesc epopeea. In timp ce eu istoriseam, tiganicile s-au urcat in tramvaiul 21. Dispecera m-a intrebat unde sunt acum furacioasele.  Nervoasa, in loc de tramvaiul 21 am spus ca in troleul 21. Cu un ton de invatatoare nervoasa pentru ca elevul nu stie tabla inmultirii, dispecera mi-a tinut o teorie despre diferentele dintre un tramvai si troleu. Mi-a multumit pentru apel si mi-a inchis. Am ramas ca proasta in mijlocul intersectiei. A fost a doua oara in viata mea cand m-a batut gandul de a emigra.

In ultima luna, doua dintre cunostintele mele de sex feminin au fost batute pe strada, ziua, si le-au fost furate telefoanele. In RATB, in afara episodului cu  tiganicile cu fuste lungi, am mai vazut ciorditori de posete.  Cateodata mi se face frica, altadata mi se urca sangele in cap si ma apuca isteria.

Ieri,  in statia de la Zetari, a zburat o poseta dintr-un 220.

A fost a treia oara cand mi-a venit sa imi iau campii catre zari mai senine.dsc00587