Aseara, Pasion de Buena Vista, unul dintre cele mai noi proiecte muzicale cubaneze, a sustinut un concert pe scena Salii Palatului. Mi s-a parut o porcarie sinistra.

Pe la 19 ani am aterizat la Pardon Cafe, in Drumul Taberei. Acolo am descoperit  niste chestii care pentru mine, pe vremea aia, sunau la fel de dubios ca numele lui David Schwimmer pentru bunica-mea: Buena Vista Social Club (Compay Segundo, Ruben Gonzalez si Ibrahim Ferrer, normal,  Omara Portuondo, Eliades Ochoa), Afro- Cuban All-Stars, Tropicana Club si Putumayo.

Ei bine, dupa trei ani de ascultat muzicile astea timp de 13 ore pe zi, dupa ce am bifat aproape toate concertele de gen care au fost la noi, aseara, cand am auzit Pasion de Buena Vista, penibili si exagerati, fara nici o legatura (cel mult de nume) cu BVSC, mi-am zis „Ptiu, piei drace! Asta e blasfemie”.

Poate ca spectacolul a fost misto pentru oamenii care au venit acolo sa dea din fund sau coate. Pentru mine, care am venit impinsa de un soi de nostalgie amestecata cu o curiozitate dubioasa, a fost o porcarie sinistra. Intr-adevar, aveam alte asteptari, dar asta nu inseamna ca oamenii aia au fost buni. Femei urate, caricaturi de dansatori imbracati aiurea (era chiar si un soi de MJ al Cubei) si doi vocali buni. Atat. Ca la pauza m-am carat la bere, intr-o crasma faina cu preturi decente, pe langa Cismigiu, caci, spre marea dezamagire a colegului meu, Catalin Mihaila, nu am bani s-o ard aiurea prin prostii de genu’ „Crystal” Club.

Si, oricum, ce sa caut in Crystal?