Am fost la Inglourious Basterds. Nici nu am apucat sa intru la film, ca deja vazusem vreo opt ticalosi.

Asta seara aveam chef de un film cu sange. Cum stiam ca Tarantino e renumit pentru asta, am zis sa bifez si eu Inglourious Basterds. Astfel, am ajuns la Hollywood Multiplex pe la 18.45. Filmul incepea la ora 19.00. Coada mare, pe mai multe randuri, la toate casele. Ne asezam si noi frumos, in rand cu restul lumii. Stam la coada vreo 20 de minute pana cand observ ca prin stanga mea se perinda mai multa lume decat ar fi fost cazul. Ei bine, astia care se perindau pe acolo erau ca meseriasii aia din trafic, care fac a treia banda pe contrasens. Un taran retardat care tara dupa el o taranca la fel de ratardata, plus doi prieteni cocalari de multinationala mai saracuta, se baga in fata. Dupa ei, o toapa blonda cu un plod de mana. In spatele toapei, un alt cuplu de nesimtiti. Deci, opt nesimtiti s-au strecurat prin stanga mea si s-au bagat in fata folosind o metoda imbecila- se faceau ca se uita pe programul afisat deasupra caselor de bilete. In mai putin de doua minute erau in fata casei de bilete, iar eu, alaturi de alti prostalai, stateam cuminti la coada.

Eh, si cum mi s-a acrit de atitudinea aia cu „Sunt niste idioti, nu are rost sa te iei la cearta cu ei!” sau de „Asa suntem noi, romanii”, am simtit nevoia sa ma manifest. Am dat toapa cu plod la o parte si m-am dus la aia patru retardati din fata.

– Nu mi se pare corect ca noi sa stam aici de  cateva zeci de minute, iar voi sa va bagati in fata. Pur si simplu nu se face.

Retardatul cu geaca de piele si cosuri pe fata, prost barbierit, se uita la mine bovin. Nu scoate nici un sunet pret de cateva secunde, dupa care se dezmeticeste si adauga:

– Noi suntem cu domnul din fata.

In timp ce imi spune asta, il indica pe retardatul ce isi tine de mana taranca cu cercei atarnatori.

– Si domnul din fata cum a ajuns in fata? Nu cumva tot ca tine, strecurandu-se pe aici? Sunteti niste nesimtiti.

Desi pana atunci toata lumea se uitase la mine, nimeni nu a indraznit sa spuna ceva. Nimic. Ba mai mult, au pus toti privirea in pamant, asteptand ca prostii sa le vina randul la casa. Taranii retardati se uitau la mine ca si cand mi-ar fi spus „Tu ce pula mea vrei, fa?”.

Fireste, m-am enervat rau de tot, mi-am luat prietenul de mana si ne-am carat. Oricum, filmul incepuse de cateva minute si nu m-am consolat nici macar cu ideea ca macar zece minute tin reclamele. Se dusesera minutele alea, oricum.

Am intrat intr-un restaurant si mi-am aprins o tigara. Imi tremurau mainile de draci. Si inca imi tremura, chiar si acum, la mai bine de cinci ore de la episodul cu pricina. Suntem niste idioti si ne meritam soarta. Pentru ca nimeni nu indrazneste sa ii traga pe imbecilii astia de maneca. Si se inmultesc repede, pentru ca, nu-i asa?, se cred prea buni si inteligenti incat sa nu faca macar doi plozi care sa le semene.

Nu vreau sa ma resemnez. M-am saturat si am sa ma cert cu toti cretinii pana zic „piua”. Si nu, nu vreau sa plec in Romania. Vreau sa traiesc aici civilizat. Si stiu ca nu sunt singura.

Un amic a adunat gunoaiele aruncate din masina de catre un idiot. In prima benzinarie in care idiotul a oprit, amicul s-a dus la masina lui, i-a deschis portiera si i-a aruncat gunoaiele pe bancheta. I-a spus: „Cred ca ti-au cazut astea din masina”.

Asta vara, o colega de munca, a facut instructie cu un pustan in Sinaia din acelasi motiv. Pana la urma copilul a luat petul si l-a aruncat, regulamentar, intr-un cos de gunoi.

Asta seara puteam sa fim cel putin zece oameni care sa le fi spus alora ca sunt nesimtiti. Nu am fost. Dar daca macar unul dintre cei care au lasat capul in pamant a inteles ca nu trebuie sa ii lasi pe imbecili sa te calce in picioare si sa isi bata joc de timpul tau, iar data viitoare o sa ia atitudine, simt ca am facut un lucru bun.

Si m-as bucura sa fim mai multi. Astfel, o sa ma enervez mai rar. Sau, cel putin, din alte motive.