Tadam!

M-am intors?

Nu m-am intors.

In ultima vreme ma tot intreaba oamenii de ce nu mai scriu pe blog. Ei bine, nu stiu cum sa va spun, dar e destul de complicat. Mai intai a aparut ceva ce credeam ca e lene. Apoi, mai pe vara, am constat ca sunt lipsita de orice fel de inspiratie. Am sperat ca dupa un mini concediu am sa imi revin. Nu mi-am revenit. Intr-o vreme ma acaparase facebook-ul. Intre timp m-am calmat si in privinta asta.

A murit nea Costica, asa cum v-am mai spus, unul dintre cei mai distractivi vecini de-ai mei. Restul, care mai erau, cred ca au intrat iarasi la puscarie. E o plictiseala la mine pe strada, ca nici seminte nu mai ai cu cine sa mananci. A venit si frigul, deci nu o mai arde nimeni pe la poarta, sa mai aud cateva intelepciuni. Ba mai mult de atat, pentru ca nu mai circul aproape deloc cu RATB-ul prin Ferentari, au disparut si povestile din 141 si 323.

Insa, va marturisesc ca as calca cu masina cel putin jumatate din locuitorii cartierului. Stau pe mijlocul strazii, manaca seminte, iar daca ii claxonezi sa se dea la o parte, iti scuipa coji pe parbriz si te injura.  Asta se intampla atunci cand merg pe strada, si nu pe trotuar, de frica sa nu dea peste mine ala cu BMW-ul vechi de curg tablele de pe el (nu-stiu-cat-SUG pe numarul lui de inmatriculare), care intoarce in Prelungirea Ferentari, fara sa opreasca la STOP, cu frana de mana trasa.  Senzatii tari, monser!