Zilele trecute lucra la gard tatal meu. De fapt, facea o poarta noua, mare, pentru a putea parca intr-o alta parte a curtii, intre un zid din beton si un nuc, o a treia masina. Apare un vecin, al carui nume nu il stiu, foarte vioi si pus pe treaba. Vorbeste cu tata:

– Ce faci vecine aici?

– Uite, mai fac o poarta, sa poata Simona sa isi bage singura masina in curte.

– A, pai si cu stremeleagul asta ce faci? Nu-l tai? Ca te incurca, zice vecinul indicand in directia nucului batran.

– Nu il tai, ma. De ce sa il tai? Nu ma incurca.

– Ei, as, nu te incurca… Ba te incurca. Tu nu vezi ca e batran? Barem nu mai face nuci, s-a uscat…

– Tu nu vezi ca l-am curatat si a dat din nou?

– Hai, ma vecine, sta aici ca un stremeleag, in mijlocu’ curtii. Ia adu un fierastrau, ca ti-l tai eu!

Si a plecat hotarat dupa un fierastrau solid, ca noi oricum nu aveam. Si nici nucul nu vrem sa il taiem.

Nu stiu ce s-a mai intamplat, ca am plecat de acasa, dar seara, cand m-am intors, stremeleagul era la locul lui, viu si nevatamat.