Aseara, in timp ce ma indreptam spre casa cu 323, pe scaunul de langa mine s-a asezat o doamna cu un copil mic. Sotul, impreuna cu cele doua sacose pe care le tinea in mana, s-a asezat in spatiul de la geam din mijlocul autobuzului.

Copilul dorea sa se joace cu geanta mea. Doamna ii explica frumos ca nu e de bun simt sa isi lase balele pe geanta. Domnul vorbea la telefon: „Da. Si ce sa facem cu ele?… Aha. Bine, da”. Inchide, apoi ii spune sotiei:

– Auzi, cica am primit niste tomberoane noi. Cum ce sa facem cu ele? Le umplem. Facem.

O statie, doua, trei. Ferentari, statia Valtoarei. Telefonul ii suna din nou. Raspunde: „Da.Ba, nu stiu, ca nici mie nu mi-a mai dat nici un semn. Are telefonul inchis si nu stiu cum sa dau de el. Da, a plecat de la mine si nu am mai vorbit cu el de atunci. Am inteles ca si familia lui il cauta.”

Zetari. Toata lumea coboara din autobuz. Concluzia mea: Domnul cu sacose clar l-a omorat pe cel care nu mai raspunde la telefon, iar acum urmeaza sa il bage in tomberon, dupa ce in prealabil l-a transat. Altfel, nu imi explic cu ce ar putea el sa umple niste tomberoane pe criza asta, cand nici gunoiul nu mai e ce-a fost odinioara.