Venind pe jos dinspre Tunsu Petre intilnesc un caine mic si, previzibil, jucaus. Schimbam amabilitati. Cainele, dind din coada, se agata de blugii mei si ma urmeaza. Il sfatuiesc prieteneste sa se intoarca la locul lui. Un copil la vreo noua, zece ani vede faza si il striga: „Brocoli, vin’ incoa, ma prostule!”.