In urma cu zece ani am aterizat in Ferentari ca musca-n ciorba. In primele zile un pustan a incercat sa imi fure telefonul mobil, un drogat a vrut sa ma imbratiseze, iar unul mai coios dorea sa ne batem parte in parte. Am iesit parte nevatamata din toate cele trei evenimente. Am inceput sa imi cunosc vecinii, sa interactionez cu ei, sa vorbesc limba lor, sa facem pace. Cartierul s-a schimbat pe nesimtite. A aparut un tomberon, o alee pavata, o gradinita, un copac, au murit trei caini, s-au nascut zece tigani, s-a furat o motocicleta, mi-au disparut blugii de pe sarma, Vanghelie a renovat o scoala, la Zabrauti s-a infaptuit o revolutie mica, de cartier, RATB a introdus autobuze noi, vecinul si-a omorit porcii, mascatii mi-au vizitat vecinii mai desc decit REBU, nea Ion a iesit din puscarie, nea Costica a murit, nea Gioni s-a apucat de baut in alte crisme, Manelistu’ a paralizat, tanti Nela a scumpit tigarile, politia nu m-a mai intrebat de viza de flotant, Ciprian nu mai vrea sa faca dragoste cu mine, iar sora fetitei cu handicap de pe o strada vecina si-a pierdut inocenta in acelasi timp cu virginitatea. Ferentariul nu e neaparat mai bun, ci doar schimbat. Iar eu o sa il parasesc in curind.