Acum vreo doua zile, cand eram prin Ferentari, a venit o fetita la poarta. O pustoiaca la vreo cinci ani, durdulie, cu bucle, imbracata toata in roz-mov. Lingea o acadea. Printre gratiile portii balmajea ceva. Am rugat-o de trei ori sa repete pentru ca nu intelegeam ce vrea. Parea o intrebare.

– Umflati piscini?, a spus ea rar, uitandu-se catre piscina gonflabila a fratelui meu.

– Ah, piscine!?, am zis eu, bucuroasa ca, in sfarsit, am inteles.

Fetita a rosit si, gesticuland cu mana in care tinea acadeaua, a zis si ea:

– Asa, piscine!, ca si cand cautase cuvantul asta toata viata.