Exista viata dupa Ferentari


Salutare, dragilor!

Nu v-am spus inca! Reabilitarea termica e la mine la geam. Chiar acum, in timp ce eu scriu, doi muncitori se holbeaza la mine in bucatarie, unde sunt si eu (ceea nu ii incomodeaza absolut deloc) si se intreaba ce este chestia aia colorata de pe dulap (ei zic ca e o farfurie, eu insist ca este chestia aia pe care se pot pune vasele incinse). Ma intelegeti, m-am saturat. Asa ca incerc sa fug pe unde pot. Azi, spre exemplu, o sa plec la mamaie, la tara. Dar joi, cand revin, o sa ma duc la Tete-a-tete, o terasa cocheta din Herastrau, unde colegul meu, Eugen Istodor, o sa spuna povesti cu romance focoase, iar Gigi Melody, lautarul, o sa il acompanieze la acordeon. Fata lui Radu cel Frumos, fiica Doamnei Chiajna, Brîncoveanca, Păuna, Maria Ghica, Zaraza, pe toate le ia la puricat Istodor. Asta asa, sa stiti unde ma gasiti joi.

Nu există om pe lumea asta care să nu fi dat o mână de lavabilă fără să le dorească moartea în chinuri groaznice tuturor meșterilor din lume. Pentru că sunt nesimțiți, cer o groază de bani ca să facă o treabă de mântuială, dacă îi lași de capul lor o jumătate de zi ți-au făcut din casa visurilor cazemată și, mai ales, vor bani în fiecare zi pentru că ăla micu’ plînge de foame, nevastă-sa trebuie să se ducă la doctor, are o datorie mai veche de achitat, iar mă-sa și tat-su’ sînt amîndoi în spital, dacă nu cumva tocmai au murit ieri și trebuie îngropați.

Este inutil să te îmbărbătezi cu gîndul că sigur există niște meșteri profi, care îți vor face casa lux a-ntîia și vor cere banii la final, cînd tu te declari mulțumit. Nu găsești așa ceva. Tocmai de asta consider că, așa cum există Avocatul Poporului, trebuie să existe și Avocatul Păgubiților de Meșteri sau măcar un ghid al celor care vor să își renoveze casa. In acest sens am luat notițe pe parcursul experienței traumatizante din care tocmai am ieșit. Și le împart cu voi ca să știți ce vă așteaptă. Iar dacă ați trecut prin experiențe similare, poate vă consolează gîndul că a mai pățit-o cineva. Deci:

– Nu antama niciodată un meșter la telefon. Nu e bine pentru nici una dintre părți. Spune-i ce ai de făcut, cheamă-l la fața locului și negociați prețul.

– Explică-i din start că o să primească banii în tranșe. Un avans bunicel, o atenție pe la jumătatea lucrării și grosul la final. Ai banii la bancă (nu îi ai, dar el nu are de unde să știe) și nu poți să îi scoți decît așa, pe bucăți. Ține cont, pe parcursul lucrării, meșterul o să se tăvălească pe jos, o să te manipuleze sentimental, o să te amenințe. Nu ceda! Nici unul nu o să abandoneze lucrarea cînd știe că are bani de luat. Și chiar dacă o face, o să găsești mereu un altul care să o termine pe fix aceeași sumă de bani, dacă nu cumva mai puțin.

– Mergi pe recomandări, nu lua meșter din anunțurile de pe net. Folosește Facebook în acest sens. Sigur găsești pe cineva care tocmai a avut de-a face cu niște meșteri.

– Arată-i de la începutul lucrării că ești cu ochii pe el! Nu lăsa să treacă o singură zi fără să verifici ce face. Altfel, o să creadă că ai încredere în el și o să-și dea frîu liber imaginației. Crede-mă, meșterii nu au cine știe ce gusturi rafinate. Iar ăia care au, lucrează pe bani mulți pentru baștani, nu se încurcă cu apartamente sau garsoniere.

– Nu te lăsă păcălit dacă lucrează legal, pe firmă. Meșterul e tot meșter, iar hîrtiile nu înseamnă nimic pentru el. O să te lase cu curul în baltă cît ai zice „mistrie”. Oricum, meșterul știe mai bine decît tine orice, nu îl înveți tu meserie, cînd el a făcut atîtea palate, vile și apartamente după Neckermann.

– Dacă tocmai ai cumpărat un apartament în care fostul proprietar ți-a lăsat niște prostii de mobile sau aparatură electro-casnică, scapă de ele. Meșterul o să zică că el vrea el. Dacă le vrea, să le ia înainte să înceapă lucrarea. Altfel, unu, o să îți zgîrie parchetul cu ele mutîndu-le de colo dincolo, doi, o să le care pe banii tăi, ăia pe care îi dai ca să scapi de moloz.

– Molozul. Ori te asiguri din start, cînd antamezi meșterii, că ei debareaseză molozul, ori suni la un număr de telefon de pe stîlpii din oraș și vin niște negricioșii care te scapă de el. Ăsta e, de obicei, momentul în care poți să scapi și de mobilierul nedorit sau vreo janghină de aragaz, frigider. Negricioșii duc chestii la fier vechi. Dacă ești fraier, le încarci laolaltă cu molozul și plătești ca să scapi de ele. Dacă te duce capul, duci frigiderul și aragazul la fier vechi, cu negricioșii, încasezi contravaloarea și ți-ai scos banu’ de moloz. La fel se procedează și cu caloriferele vechi, din fontă. Deși, părerea mea e că alea, dacă le poți salva, păstrează-le. Chestii bune, cum se făceau odinioară.

– Nu lăsa molozul pe mîna meșterilor și a negricioșilor. Meșterii umflă prețul și își trag bani. Cam 1 leu, doi la fiecare sac de moloz.

– După ce ai antamat zugravii, cheamă instalatorul și electricianul. Instalatorul, spre exemplu, trebuie să îți monteze bateria la cadă prin perete, înainte să pui faianța. Tocmai din acest motiv nu trebuie să te zgîrcești. Ia o baterie bună, chiar dacă te costă cinci, șase sute de lei noi, căci dacă o pui prin perete, e bine să te țină o viață sau măcar vreo 15 ani, pînă la următoarea renovare serioasă (știu, pare mult, dar după ce termini, nu o să mai vrei să vezi meșteri curînd). De asemenea, nu uita de ușițele de vizitare la masca de la cadă, ghena din baie și aia din bucătărie. Nu vrei să ți se spargă o țeavă și să trebuiască să dai jos juma de perete (cu tot cu faianță) ca să repari. La Dedeman oferta de ușițe e mai variată, atît ca dimensiuni cît și ca nuanțe. Hornbach și Bricostore merg pe alb și mare. Dacă nu ai geam în baie, ia ușițe de vizitare din plastic, nu din metal, ca să nu ruginească în timp. Un instalator meseriaș o să îți spună să iei cadă metalică (bate la cur fibra care, pe deasupra, atrage foarte mult praf) și preaplinul de la cadă tot metalic (e mult mai rezistent).

– Nu instala cada, chiuveta și buda pînă nu e lucrarea aproape gata. Nu vrei ca meșterii să ți le folosească. Lasă-le chiuveta și wc-ul vechi!

– Nu pune cada pe nisip. Se umezește și pute. Pune gresie sub cadă și folosește picioare metalice. E mai ușor de întreținut, mai ales dacă ai de gînd să îți crești nepoții în casa aia.

– Asigură-te că meșterii au scule foarte bune. Un poloboc ieftin poate compromite întreaga lucrare. Investește tu în unul! Banii pierduți la început sînt o nimica toată pe lîngă ăia după care o să plîngi la final.

– Fă-o pe tiranul! Nu te întinde la glume cu ei. Nu îi lăsa să vadă că și tu ești om, că te mănîncă pe pîine, între două felii de parizer.

– Sună electricianul (am eu unul foarte bun)! Împreună stabiliți unde vrei prize (nu uita la bucătărie de priza pentru hotă și cea pentru aprinzătorul de la aragaz). Schimbă contorul, dacă e cazul. Dă jos toate plafonierele și lustrele pe care ți le-a lăsat vechiul proprietar. Zugravii sînt atît de idioți încît o să dea cu chit și lavabilă pe lîngă ele.

– Dacă vrei ventilator în baie, spune-le zugravilor de la început unde vrei să îl montezi, ca să îți lase o gaură acolo. Stabilește cu electricianul dacă vrei ventilatorul legat de bec sau cu întrerupător separat. Tot la început, pînă se zugrăvești, că după aia îți brăzdează pereții aiurea.

– Nu uita de hotă! Fă gaura pentru ea, bagă o țeavă acolo și spune-le să zidească pe lîngă ea. La final doar cuplezi.

– Nu uita de cablul de net și ăla de tv. Eventual, înainte să te apuci de lucrări și să înlocuiești ușa, trage-le. Bagă-le prin perete, ca să nu îți arate casa ca pînza lui Spiderman. Dacă te-ai hotărît în ce camere vrei televizorul, montează prize speciale pentru asta.

– Dacă vrei uși noi, deși pare mai ieftin să le iei de-a gata, mai bine cheamă un meșter tîmplar de la o firmă specializată. De obicei, grosimea pereților variază (nu pune botul la ce îți spune vînzătoarea, bla bal-ul cu pereții standard) și te trezești că trebuie să faci completări la toc. Cu ce dai pe uși și cu ce mai dai la tîmplar pentru completări, ajungi tot la banii ăia. Așa că mai bine le faci pe comandă. Dacă te încăpățînezi să iei ușile de-a gata de la Hornbach, Obi, Dedeman sau Brico, măcar asigură-te că le iei cu deschiderea corectă (dacă ești fată, asta înseamnă cu deschiderea pe dreapta, stînga, în interior sau exterior).

– Ferestrele. Cu ocazia asta dai de alte lepre, alea de la firmele care instalează termopanele (de obicei, alea de la care le și cumperi). Unii lucrează bine și îți scot tocurile vechi din zid, alții le decupează, pur și simplu.Crede-mă, le vrei scoase, smulse din zid. Dacă apartamentul e la bulevard, ia-ți termopane cu trei foi. E mai sigur.

– Dacă vrei să păstrezi parchetul vechi, ia tu folie și bandă adezivă și acoperă parchetul. Cu două, trei foi de folie. Lipește-o cu mîna ta bine de tot. Meșterii sînt superficiali. La final ia-ți o soluție bună de 8 lei de curățat parchetul de la Leroy – Merlin. Dă clasă oricărui Pronto sau mai știu eu ce. E soluția aia la care îți dă garanție (nu mă întreba pe mine de ce).

– De asemenea, vezi să Leroy are niște oferte foarte bune la  sanitare, gresie, faianță și parchet (mai ales cel masiv). Ocolește cît poți Valea Cascadelor. Aia e numai pentru cunoscători sau pentru cei care vor chestii ieftine. Altfel, o să iei țeapă, căci faianța expusă, sau gresia, nu corespunde cu ce o să primești tu în cutie. Nu te speria, modelul e la fel, doar că aia expusă e originală, iar ceea ce vînd ei este adesea o copie. Oricum, verifică pachetele neapărat, chiar dacă asta înseamnă să stai ca dementul și să desfaci 20 de cutii cu faianță.

– Păstrează bonurile de la absolut tot ce cumperi. Noi, la finalul lucrării am recuperat 5oo de lei din ceea ce am cheltuit inițial. Returul de produse face bine la portofel cind mesterii te lasa si fara bani de paine.

– Cea de-a treia tranșă de bani a meșterilor o dai la finalul lucrării, cînd au sculele în sacoșă și hainele de curat de ei. Chestiile mici, de finețe,  finisajele și retușurile sînt cele mai importante și, adesea, o zbîrcesc la capitolul ăsta. Iar dacă tu le mai datorezi doar cinci sute de lei, e posibil să te lase baltă. Așa că pentru ultima tranșă păstrează cea mai mare sumă de bani.

Lista ramîne deschisă. Dacă mi-a scăpat ceva, vă rog să completați.

Nu uitați ceea ce este mai important: o să depăsiți bugetul alocat inițial cu cel puțin 25% din valoarea totală. Și termenul de finalizare. Nu vă îngrijorați, am văzut pe Travel and Living că o pățesc și profesioniștii.

Iar dacă aveți  instincte criminale ori de cîte ori zăriți meșteri, nu ezitați și îndesați-le o mistrie pe gît, un poloboc în fund și puțin chit de cuțit în nas. O merită cu vîrf și îndesat. Dacă dați peste unii extraordinari de buni și cu prețuri de bun simț, dați-mi și mie numărul lor de telefon. O să am nevoie peste 15 ani, cînd sper să mă simt în stare să mai văd meșteri.

p.s. O veste bună, primită pe Facebook, de la un om de bine, zice așa: „eu acum am inceput renovarea totala a unui apartament de 85 mp. Un mester mi-a cerut 10.000 euro pe ceva ce o firma imi ia 5300 euro. Mesterul imi spunea ca imi trebuiesc 800 (opt sute) saci de sapa, pe cand firma mi-a spus ca sapa autonivelanta este suficienta. Deci…. firmele se tem de faliment in perioada asta si fac oferte mai bune decat mesterii. Acestia din urma fac pretul si in functie de zona si persoana.”

p.s. 2: Apropo, care are nevoie de o rigips, bucati mai mici, pentru rafturi sau diverse reparatii, sa ma contacteze. Mai am juma de placa din aia rezistenta la apa. Pe care mi-am propus sa o arunc dupa ce o fac bucati. E pacat de ea, totusi.

In aceste vremuri nasoale pe care le traversam, in care Oana Zavoranu se balacareste cu Liviu Varciu, Di Caprio s-a combinat cu o olteanca, iar panaramele se bat in direct la Capatos, Voroncas, o fata simpla, dupa vorba, dupa blog, a pus-o de-o postare colectiva. A adunat 14 blogari pe care i-a pus sa aleaga un interviu pizdos. Rezultatul e urmatorul:

boladenieve78

Je vous présente Houellebecq. Michel Houellebecq. Pentru ca l-a plictisit istoria din romanele lui Dumas dar i-au placut benzile desenate cu Pif. Pentru ca te pocneste in ochi cu adevaruri precum „people get married to have a personal life”. Pentru ca l-am iubit de la „Particulele elementare” pana azi, cand il savurez in dialog cu Bernard-Henri Levy, si am tresarit dureros a recunoastere citind „Extension du domaine de la lutte” taman cand lucram ca programator. Pentru impertinenta asumata si libertatea de a se contrazice, pentru ca se inchipuie romantic si se vrea iubit. Pentru ca e uman si inteligent si scrie bine.

[interviu houellebecq]

* * *

Micawber

Tocmai mă bucuram că am un interviu cu Wagner, ba chiar unul publicat într-o carte cu ştaif, Wagner’s Meistersinger: Performance, History, Representation (editor Nicholas Vazsonyi). Unul din contributori, Peter Höying, reproduce o convorbire cu compozitorul, sub titlul http://worldwidewagner.richard.de: An Interview with the Composer Concerning History, Nation, and Die Meistersinger. Până la urmă se dovedeşte că discuţia e inventată, cu tot parfumul ei de verosimilitate (la un moment dat intervievatul se plânge chiar că e întrerupt). E frustrant de-a binelea – n-am găsit niciun interviu real cu Wagner şi nici nu am cum să-l întreb, direct, „e adevărat, maestre, că vă plăceau pilotele de puf şi hainele de catifea, după cum susţine Thomas Mann, un individ care s-a afirmat după moartea dumneavoastră?” Aşa că adresa de mai sus trebuie luată ca parte a glumei (să nu-i vină cuiva ideea să-o acceseze). Linkuri la interviuri adevărate n-am.

* * *

bicicleta galbenă

Pentru că a scos din zona de confort atâţia mediocri dovediţi, dar ultra-prezenţi şi obositor de vizibili, spunând lucruri sincere într-o limbă ciudată & adâncă, de o rafinată simplitate. Şi pentru că, de fiecare dată când îi citesc interviurile, realizez cât de ipocrit/ipocriţi sunt/suntem în relaţie cu oameni pe care-i dispreţuim din rărunchi, dar le zâmbim strepezit – precum în viaţă, aşa şi pe bloguri. Da. Deci: Herta Müller.

[interviu herta müller]

* * *

delaskela

când am dat de ’’Ziua independenţei’’ era o zi de iarnă mă învârteam aiurea printr-o librărie văzusem un film cu titlul ăsta mi-am zis băi frate ditamai romanul pentru un film cu extratereştri răi dar eram în mare mare eroare nici vorbă de aşa ceva m-am lămurit citind un interviu într-o revistă dăruită de o doamnă aşa am descoperit pe unul dintre cei mai puternici prozatori din toate timpurile Richard Ford iar ’’ziua independenţei’’ nu are nicio treabă cu filmul e un roman remarcabil, la fel e şi ’’Cronicarul sportiv’’ artă narativă pură glorioasă.

* * *

milfUnde nu i-ar da dumnezeu un d-asta si lu’ Eugenia Voda!

* * *

Simona Radoi Bun, interviul ales de mine este cel facut de Eugen Istodor cu Cristi Borcea: [interviul] Interviu ales din motive obiective, cu mentiunea ca in ziua aparitiei m-a sunat un prieten, dinamovist, sa ma roage sa il felicit pe Eugen Istodor.

* * *

S(f). Vasile Cititorule, ai conştiinţa împovãratã de atâta dialog cu Luciferii zilelor noastre? Ai cugetul nãclãit de atâta “culturã”? Alungã ACUM mirosurile neplãcute de pucioasã din viaţa ta de apoi!

Sigur aţi cãpãtat suficientã lecturã serioasã pentru azi, aşa cã uite un interviu cu tânãra speranţã a ligii terţe, Stelian “Maradona sixtinã” Baban.

[interviul]

* * *

puπla diletantă

mișel houellebecq îmbracă straie de gogâie într-un monolog de oferit drept exemplu pentru interviuri. din sutele de clipuri cu acest superstar dubios ăsta pare a fi un bun start în a-l cunoaște pe musiu, pentru că în ciuda aparențelor excentricitatea insăși – de altfel caracterizantă pentru mișel – se ascunde parcă timorată sub patul acelui hotel din la fel de dubiosul frankfurt.

[alt interviu houellebecq]

* * *

TuPac Cianur

Eu când aud de gonzo, mă gândesc la filmele porno în care actorul o face și pe regizorul, dar și pe cameramanul aruncându-și în centrul atenției șomâlca după care este avidă cucoana din film. Hunter Thompson este un gagiu care pare-se a oficializat gonzo-ul în activitatea jurnalistică, adică și-a pus la bătaie șomâlca, unii au sărit pe ea, iar apoi a scris despre eveniment. Este cam ceea ce retarzii ăia de la Can Can fac când se pun de-a curmezișul drumului ca să nu treacă Mihaela cu Dany, fac poze multe și le vând apoi ca eveniment exemplar de conduită retardă a unei Dive. Thompson a fost un drogat, bețiv, cu afinități gay – a făcut-o pe peștele (vezi poza) pentru niște băieței și a mai produs și câteva pornoace d’alea. Îl admir pe omul ăsta pentru că este schizofrenic de primul grad. Am ales două bucăți de interviu, unul dat în Vanity Fair (1994), pe modelul oracol de școală primară și un altul apărut un an mai târziu, când se pregătea debarcarea lui Clinton la Casa Albă. Nu peste foarte mulți ani, se sinucidea. Treaba se împuțea – nu cu lumea, ci mai ales cu el.

[interviu thompson]

* * *

tlön

[interviul] acest interviu ne ofera o recomandare esentiala. ne arata, de asemenea, ca nu e totul pierdut daca nu o urmam.

* * *

fiction addiction

Nu prea ma omor dupa interviuri pentru ca de multe ori cei care pun intrebarile ma scot din minti ducand discutia in directii irelevante. Exista evident si exceptii, intervievatori care stiu cu cine au de-a face si ce vor sa scoata de la subiect sau subiecti care intorc intrebarile proaste si vorbesc despre ce vor ei calcandu-si respectuos in picioare intervievatorul. Un interviu pe care il recitesc din cand in cand e unul cu William Faulkner pentru ca e incredibil de bogat in ciuda intrebarilor cliseistice. Pe langa filosofia lui de golan zen, ca nu stiu cum altfel sa o rezum, care ma da gata de fiecare data, interviul are raspunsuri la multe intrebari pe care mi le puneam citindu-l: [interviul] Si pentru ca Faulkner mi se pare mult mai golan in realitate decat mi l-am imaginat citindu-i romanele, William S. Burroughs care e cel mai mare golan in scris ma surprinde de fiecare data in interviuri prin calm, coerenta si costumul respectabil: [interviul]

* * *

bătrânul safo

Nouă ne place atunci când sud-americanii încearcă să definească literatura, i.e., încearcă să traseze o linie între realism și fantastic. Și după aia încep să vorbească așa serios despre cărțile lor, despre ce-nseamnă să fii scriitor, cu un aer de sfârșeală. Cu alte cuvinte, ne-am gândit la acest interviu cu Roberto Bolano, pentru că are straniul obicei de a retracta tot ce spune.
[interviu bolano]

* * *

chestii livrești

pentru că este posibil ca Marcel Proust să rămână în memoria oamenilor mai mult după acest chestionar-oracol decât pentru ciclul romanesc În căutarea timpului pierdut, aleg acest “interviu” pentru tema propusă. deci, chestionarul pe care Proust l-a completat la 20 de ani. [chestionarul/interviul lui proust]

* * *

voroncas

interviul ăsta cu woody allen e ca un film perfect de woody allen, e tot miezul lui woody allen acolo, e material dens, e absurdul lui de anii ’60-’70 pe care nu l-a mai regăsit deloc de atâta timp încoace și ne face o mare bucurie să-l revizităm acu în aceste vremuri triste, post-midnight pariziene. (e-n 4 părți, serviți cât aveți poftă și nici nu vă sfiiți!)

Haute coolture, monser!

Ultimul meu post a generat o serie noua de cautari cu futaiuri si sex in figuri. Practic, nu am nimic de adaugat. Aleatoriu am ales:

– futai cu sora vitrega

– ma uitam cum vecinu imi futea sora

– futere non futere,laba necesarum est tra

– porno baieti care fut soarele

– m-am futut in team building

– o domnisoara se fute cu cu doi video

– un baiat care se fute cu matusa

– mar interesa o fata de futut

– unu o fute pe una in strada

– cum sa futi o femee sa fie multumita

– traducere futere non futere laba necesar

– ferentari gay

– isi fute bunica in vacanta de vara filme

– una mica sefute

– o fata de 16 ani se fute cu 3 baieti

– un om mare fute pe o fata mica

– video sex nepotul isi fute bunica intro

– numai bine va fac eu un platouas

– se fut in autobuz cu lumea

– filmati cand se fut cu camera

– o pustoaica vrea sa se futa in pizda cu

– amantul doamnei chatterley citat

– se fute in duba

– poze cu draci

– fa fai fata

– cum sa furi o fata cuiva

Mda…

Uneori, cand ma plictisesc foarte tare si epuizez toate sursele care ar putea sa imi starneasca rasul, trag cu ochiul in panoul de control al blogului meu, in sectiunea „Termeni de cautare”.

Iata, asadar,  ce s-a mai googalit in ultima vreme!

„tudor chirila ai place sa futa mult virg”. Deci, virgine sau virgula?

„fata de 15 ani se fute cu catelul in spa”. De ce? Pentru ca are si poate.

„cum se fut bunicile”. Practic, ca orice femei normale, cu singura diferenta ca din cand in cand iau pauza, sa isi aranjeze proteza.

„cum fur apa”. Cu furtunul e o varianta, dar eu recomand galeata din simplu motiv ca un om cu galeata in mana alearga mai repede decat unul care taraste un furtun.

„cum furi energie electrica”. De unde?

„se duce la el si o fute bine porno”. Spechless.

„matrimoniale hiv baia mare”. Wtf?

„porno pustoaice cu par”. Da, tot pedofilie se numeste, si cu par si fara.

„cum fur curent”. Eee, cum? Toata lumea stie cum, fraiere.

„o pustoaica vrea sa se futa in pizda cu”. Doamne,  cat urasc suspansul!

„futbuilding”. E criza, nu pupi anu’ asta, ia-ti gandul!

„o fata in fusta se fute”. Pentru ca, se stie, in jeansi e putin mai greu.

Asta se intreba Lorena.

Asadar, eu ma pregatesc de vara in felul urmator:

– refresh pe site-uri de zboruri low cost in speranta ca am sa gasesc o oferta de neratat catre un oras din Toscana.

– mai citesc cate o pagina dintr-o carte care mi-a placut mult de tot, si anume Cum mi-am petrecut vacanta de vara a lui T.O. Bobe

– studiez bloguri, harti, site-uri in vederea intreprinderii unei noi aventuri pe bicicleta in zona Sighisoarei, caci am ramas cu gandul la Sapartoc, satul pe care nu am apucat sa il bifez data trecuta.

– mananc extrem de nesanatos (cel putin o data pe saptamana) o quesadilla de la crasma lui Florin Calinescu din Tineretului.

– visez la o dupa amiaza calda petrecuta la DeBufet cu fostii colegi de munca, la un platouas meltenesc, ceva mai sanatos decat quesadilla.

– ma gandesc zilnic la cum as putea sa fac un concediu de criza, din care sa ma intorc si multumita, dar si cu bani in buzunar.

– muncesc, muncesc, muncesc.

– fac miscare in draci, din casa pana la masina si mai apoi de la masina pana in casa.

– practic, nu fac nimic altceva decat sa mananc prostii si sa ma gandesc la cat de putini bani am pentru vara asta.

Deci, o vara de criza pe care o voi petrece in crize mici si mijlocii.

Vine o zi in viata fiecarui om cand pleaca de acasa, de la parinti. Eu nu. Nu chiar acum. Dar, prietenul meu isi cauta casa. Drept urmare, „pentru ca tu vorbesti mai frumos”, m-a rugat sa dau unu, doua telefoane, sa vorbesc cu niste agenti imobiliari si sa cautam casa. Eh, si cam unde ar putea sa caute o fata din Ferentari casa, daca nu in Ferentari?

Pagina următoare »